ÎNZĂPEZÍT, -Ă, înzăpeziți, -te, adj. (Despre drumuri sau locuri) Care este acoperit cu zăpadă; care a devenit impracticabil din cauza zăpezii; troienit, întroienit. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) Care este imobilizat, înfundat, blocat în zăpadă. – V. înzăpezi.

înzăpezit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzăpezi] 1-4 Înzăpezire (1-4).

înzăpezit², ~ă a [At: BENIUC, V. 39 / V: ~zep~, (reg) ~pădit / Pl: ~iți, ~e / E: înzăpezi] 1 Care este acoperit cu zăpadă. 2 (D. drumuri) Care a devenit impracticabil din cauza zăpezii Si: întroienit, troienit. 3 (D. vehicule) Care este imobilizat în zăpadă. 4 (D. călători) Blocat în vehicule din cauza zăpezii.

ÎNZĂPEZÍT, -Ă, înzăpeziți, adj. (Despre drumuri sau locuri) Care este acoperit cu zăpadă; care a devenit impracticabil din cauza zăpezii; troienit, întroienit. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) Care este imobilizat, înfundat, blocat în zăpadă. – V. înzăpezi.

ÎNZĂPEZÍT, -Ă, înzăpeziți, -te, adj. (Despre drumuri sau locuri) Acoperit cu zăpadă, devenit impracticabil din cauza zăpezii. Soarele bătea orbitor în coastele înzăpezite dinspre Brebu. DUMITRIU, N. 200. Înzepezite-s drumurile toate. BENIUC, V. 69. ♦ (Despre vehicule, p. ext. despre călători) Blocat în zăpadă; întroienit.

ÎNZĂPEZÍ, înzăpezesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu zăpadă; a deveni sau a face să devină impracticabil din cauza zăpezii; a (se) troieni, a (se) întroieni. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) A rămâne imobilizat, blocat, a (se) înfunda în zăpadă. – În + zăpadă.

înzăpezi [At: MEHEDINȚI, G. F. 95 / V: ~zep~ / Pzi: ~zesc / E: în + zăpadă] 1-2 vtr A (se) acoperi cu zăpadă. 3-4 vtr (D. drumuri) (A face să devină sau) a deveni impracticabil din cauza zăpezii Si: a (se) întroieni, a (se) troieni. 5-6 vtr (D. vehicule) A (se) împotmoli în zăpadă. 7 vr (Pex; d. călători) A rămâne blocați în vehicule din cauza zăpezii.

ÎNZĂPEZÍ, înzăpezesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu zăpadă; a deveni sau a face să devină impracticabil din cauza zăpezii; a (se) troieni, a (se) întroieni. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) A (se) imobiliza, a (se) înfunda în zăpadă. – În + zăpadă.

ÎNZĂPEZÍ, înzăpezesc, vb. IV. Refl. (Despre căi de comunicație) A se acoperi cu multă zăpadă, a deveni impracticabil din cauza zăpezii; a se întroieni. Ulița satului s-a înzăpezit. ♦ (Despre vehicule, p. ext. despre călători) A rămîne imobilizat în zăpadă, a nu mai putea ieși din zăpadă.

A ÎNZĂPEZÍ ~ésc tranz. A face să se înzăpezească; a troieni; a nămeți. /în + zăpadă

A SE ÎNZĂPEZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre drumuri sau terenuri) A se acoperi cu multă zăpadă. 2) (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se troieni. /în + zăpadă

înzăpădì v. a se întroieni.

înzăpădésc și (Cor.) zăpădésc v. tr. (d. zăpadă. V. nă-pădesc). Întroĭenesc: viscolu a înzăpădit trenu, trenu s’a înzăpădit. – Și înzăpezesc (d. pl. zăpezĭ), cuv. greșit format de ignoranțĭ.

înzăpezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzăpezésc, imperf. 3 sg. înzăpezeá; conj. prez. 3 să înzăpezeáscă

înzăpezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzăpezésc, imperf. 3 sg. înzăpezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzăpezeáscă

ÎNZĂPEZÍT adj. înnămețit, întroienit, nămețit, troienit, (reg.) omețit. (Drum ~.)

ÎNZĂPEZIT adj. înnămețit, întroienit, nămețit, troienit, (reg.) omețit. (Drum ~.)

ÎNZĂPEZÍ vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~.)

ÎNZĂPEZI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~.)