15 definiții pentru întroienit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTROIENÍT, -Ă, întroieniți, -te, adj. Cufundat, imobilizat în zăpadă, înzăpezit. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.

ÎNTROIENÍT, -Ă, întroieniți, -te, adj. Cufundat, imobilizat în zăpadă, înzăpezit. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.

întroienit, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 358 / Pl: ~iți, ~e / E: întroieni] 1 Acoperit cu troiene. 2 Imobilizat în zăpadă Si: înzăpezit, înnămețit.

ÎNTROIENÍT, -Ă, întroieniți, -te, adj. Cufundat, imobilizat în zăpadă; înzăpezit.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.

întroieni vtr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + troian] 1-2 A (se) acoperi cu troiene Si: a (se) înnămeți, a (se) înzăpezi.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu troiene, a înfunda cu troiene de zăpadă; a troieni, a înzăpezi. Viscolul a întroienit drumurile.Refl. Ajungi prin Constanța la București în cîteva zile, cînd trenul nu se întroienește în Bărăgan. BART, E. 309.

întroienì v. a acoperi cu troiene de zăpadă.

întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întroiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 întroieneáscă

întroiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întroieneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTROIENÍT adj. v. înzăpezit.

ÎNTROIENIT adj. înnămețit, înzăpezit, nămețit, troienit, (reg.) omețit.

ÎNTROIENÍ vb. v. înzăpezi.

ÎNTROIENI vb. a (se) înnămeți, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întroiení, vb. tranz., refl. – A acoperi cu troiene. – Din în- + troian „nămete” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: întroienit
întroienit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întroienit
  • ‑ntroienit
  • întroienitul
  • întroienitu‑
  • ‑ntroienitul
  • ‑ntroienitu‑
  • întroieni
  • ‑ntroieni
  • întroienita
  • ‑ntroienita
plural
  • întroieniți
  • ‑ntroieniți
  • întroieniții
  • ‑ntroieniții
  • întroienite
  • ‑ntroienite
  • întroienitele
  • ‑ntroienitele
genitiv-dativ singular
  • întroienit
  • ‑ntroienit
  • întroienitului
  • ‑ntroienitului
  • întroienite
  • ‑ntroienite
  • întroienitei
  • ‑ntroienitei
plural
  • întroieniți
  • ‑ntroieniți
  • întroieniților
  • ‑ntroieniților
  • întroienite
  • ‑ntroienite
  • întroienitelor
  • ‑ntroienitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întroienit, întroieniadjectiv

etimologie:
  • vezi întroieni DEX '09 DEX '98

întroieni, întroienescverb

  • 1. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Viscolul a întroienit drumurile. DLRLC
    • format_quote Ajungi prin Constanța la București în cîteva zile, cînd trenul nu se întroienește în Bărăgan. BART, E. 309. DLRLC
etimologie:
  • În + troian DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.