înzăpezire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înzăpezi] 1 Acoperire cu zăpadă Si: înzăpezit¹ (1). 2 Împotmolire a autovehiculelor în zăpadă Si: înzăpezit¹ (2). 3 Blocare a călătorilor în vehicule din cauza zăpezii Si: înzăpezit¹ (2). 4 Impracticabilitate a drumurilor Si: înzăpezit¹ (4).

ÎNZĂPEZÍRE, înzăpeziri, s. f. Acțiunea de a (se) înzăpezi și rezultatul ei. Înzăpezirea trenului. Înzăpezirea drumurilor.

ÎNZĂPEZÍ, înzăpezesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu zăpadă; a deveni sau a face să devină impracticabil din cauza zăpezii; a (se) troieni, a (se) întroieni. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) A rămâne imobilizat, blocat, a (se) înfunda în zăpadă. – În + zăpadă.

înzăpezi [At: MEHEDINȚI, G. F. 95 / V: ~zep~ / Pzi: ~zesc / E: în + zăpadă] 1-2 vtr A (se) acoperi cu zăpadă. 3-4 vtr (D. drumuri) (A face să devină sau) a deveni impracticabil din cauza zăpezii Si: a (se) întroieni, a (se) troieni. 5-6 vtr (D. vehicule) A (se) împotmoli în zăpadă. 7 vr (Pex; d. călători) A rămâne blocați în vehicule din cauza zăpezii.

ÎNZĂPEZÍ, înzăpezesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu zăpadă; a deveni sau a face să devină impracticabil din cauza zăpezii; a (se) troieni, a (se) întroieni. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) A (se) imobiliza, a (se) înfunda în zăpadă. – În + zăpadă.

ÎNZĂPEZÍ, înzăpezesc, vb. IV. Refl. (Despre căi de comunicație) A se acoperi cu multă zăpadă, a deveni impracticabil din cauza zăpezii; a se întroieni. Ulița satului s-a înzăpezit. ♦ (Despre vehicule, p. ext. despre călători) A rămîne imobilizat în zăpadă, a nu mai putea ieși din zăpadă.

A ÎNZĂPEZÍ ~ésc tranz. A face să se înzăpezească; a troieni; a nămeți. /în + zăpadă

A SE ÎNZĂPEZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre drumuri sau terenuri) A se acoperi cu multă zăpadă. 2) (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se troieni. /în + zăpadă

înzăpădì v. a se întroieni.

înzăpădésc și (Cor.) zăpădésc v. tr. (d. zăpadă. V. nă-pădesc). Întroĭenesc: viscolu a înzăpădit trenu, trenu s’a înzăpădit. – Și înzăpezesc (d. pl. zăpezĭ), cuv. greșit format de ignoranțĭ.

înzăpezíre s. f., g.-d. art. înzăpezírii

înzăpezíre s. f., g.-d. art. înzăpezírii; pl. înzăpezíri

înzăpezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzăpezésc, imperf. 3 sg. înzăpezeá; conj. prez. 3 să înzăpezeáscă

înzăpezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzăpezésc, imperf. 3 sg. înzăpezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzăpezeáscă

ÎNZĂPEZÍRE s. înnămețire, întroienire, nămețire, troienire, (reg.) omețire. (~ drumurilor.)

ÎNZĂPEZIRE s. înnămețire, întroienire, nămețire, troienire, (reg.) omețire. (~ drumurilor.)

ÎNZĂPEZÍ vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~.)

ÎNZĂPEZI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~.)