opțiuni
  • info

16 definiții pentru întroienire

din care

Explicative DEX

ÎNTROIENÍRE, întroieniri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.

ÎNTROIENÍRE, întroieniri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.

întroienire sf [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / Pl: ~ri / E: întroieni] Acoperire cu troiene Si: înnămețire, înzăpezire.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.

întroieni vtr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + troian] 1-2 A (se) acoperi cu troiene Si: a (se) înnămeți, a (se) înzăpezi.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu troiene, a înfunda cu troiene de zăpadă; a troieni, a înzăpezi. Viscolul a întroienit drumurile. ◊ Refl. Ajungi prin Constanța la București în cîteva zile, cînd trenul nu se întroienește în Bărăgan. BART, E. 309.

întroienì v. a acoperi cu troiene de zăpadă.

întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.

Ortografice DOOM

întroieníre s. f., g.-d. art. întroienírii; pl. întroieníri

întroieníre s. f., g.-d. art. întroienírii; pl. întroieníri

întroiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 să întroieneáscă

întroiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întroieneáscă

Relaționale

ÎNTROIENÍRE s. v. înzăpezire.

ÎNTROIENIRE s. înnămețire, înzăpezire, nămețire, troienire, (reg.) omețire.

ÎNTROIENÍ vb. v. înzăpezi.

ÎNTROIENI vb. a (se) înnămeți, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți.

Jargon

întroiení, vb. tranz., refl. – A acoperi cu troiene. – Din în- + troian „nămete” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: întroienire
întroienire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întroienire
  • ‑ntroienire
  • întroienirea
  • ‑ntroienirea
plural
  • întroieniri
  • ‑ntroieniri
  • întroienirile
  • ‑ntroienirile
genitiv-dativ singular
  • întroieniri
  • ‑ntroieniri
  • întroienirii
  • ‑ntroienirii
plural
  • întroieniri
  • ‑ntroieniri
  • întroienirilor
  • ‑ntroienirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întroienire, întroienirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi întroieni DEX '09 DEX '98

întroieni, întroienescverb

  • 1. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nămeți omeți troieni înnămeți înzăpezi
    • format_quote Viscolul a întroienit drumurile. DLRLC
    • format_quote Ajungi prin Constanța la București în cîteva zile, cînd trenul nu se întroienește în Bărăgan. BART, E. 309. DLRLC
etimologie:
  • În + troian DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.