înzorzonat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 144 / V: (reg) ~orat / Pl: ~ați, ~e / E: înzorzona] Împodobit peste măsură și fără gust Si: împopoțonat.

ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit cu multe zorzoane, cu ornamente inutile; gătit, împopoțonat. Vă plimbați, înzorzonați și încîntați, pe canalele astea noroioase. CAMIL PETRESCU, T. II 210. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor. REBREANU, R. I 18. Păsărari înzorzonați cu șoimul pe mînă. ODOBESCU, S. III 144. Să-i vedem fagu-ncărcat Încărcat și-nzorzonat Tot cu arme ferecate Și pe ramuri așezate. TEODORESCU, P. P. 504. Variantă: zorzonát, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 45) adj.

înzorzona vtr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 64 / Pzi: ~nez / E: în- + zorzoane] 1-2 A (se) împodobi peste măsură și fără gust Si: a (se) împopoțona.

ÎNZORZONÁ, înzorzonez, vb. I. Refl. A se împodobi cu zorzoane, a se îmbrăca cu obiecte de prisos, a se împopoțona.

A ÎNZORZONÁ ~éz tranz. A găti cu prea multe podoabe, dând dovadă de lipsă de gust; a înzestra cu zorzoane; a împopoțona. /în + zorzoană

înzorzonà v. a găti cu zorzoane, a împopotona.

înzorzonéz v. tr. (d. zorzoane). Ornez cu tot felu de zorzoane, înțorțonez, împopoțonez: mitocanca s’a înzorzonat. – Și zorzonez.

înzorzonát adj. m., pl. înzorzonáți; f. sg. înzorzonátă, pl. înzorzonáte

înzorzoná (a ~) vb., ind. prez. 3 înzorzoneáză

înzorzoná vb., ind. prez. 1 sg. înzorzonéz, 3 sg. și pl. înzorzoneáză

ÎNZORZONÁT adj. v. împopoțonat.

ÎNZORZONAT adj. împopoțonat, (pop.) împoponat, împopoțat, înțoțonat, zorzonat, (reg.) țifrășit. (Femeie ~.)

ÎNZORZONÁ vb. v. împopoțona.

ÎNZORZONA vb. a (se) împopoțona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)