8 definiții pentru însorit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.
ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
însorit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: însori] 1 (D. locuri, clădiri etc.) Luminos. 2 (D. timp) Cu soare Si: senin. 3 (Fig) Vesel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. 1. (Despre locuri, clădiri etc.) Încălzit, luminat de soare, bătut de razele soarelui. Uliță însorită. ♦ (Despre zile, vreme etc.) Cu soare, senin. Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115. 2. Fig. Vesel, luminat, senin. Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre față, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însorit a. luminat de soare: dimineață însorită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*însorít adj. (după fr. ensoleillé). Plin de soare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSORÍT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSORIT adj. 1. frumos, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
însorit, însorităadjectiv
- 1. Despre locuri, clădiri etc.: luminos. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: luminos
- Uliță însorită. DLRLC
- 1.1. (Despre timp) Cu soare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: senin
- Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. DLRLC
- Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115. DLRLC
-
-
- Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119. DLRLC
-
-
etimologie:
- însori DEX '09 DEX '98