5 definiții pentru înrădăcinat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNRĂDĂCINÁT, -Ă, înrădăcinați, -te, adj. Fixat în pământ prin rădăcini. ♦ Fig. Pătruns adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – V. înrădăcina.
ÎNRĂDĂCINÁT, -Ă, înrădăcinați, -te, adj. Fixat în pământ prin rădăcini. ♦ Fig. Pătruns adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – V. înrădăcina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înrădăcinat, ~ă a [At: VARLAAM, ap. BV. I, 151/18 / Pl: ~ați, ~e / E: înrădăcina] 1 Fixat în pământ prin rădăcini. 2 (Fig; d. idei, sentimente etc.) Pătruns adânc în conștiință, în obișnuință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNRĂDĂCINÁT, -Ă, înrădăcinați, -te, adj. (Despre idei, sentimente, valori morale etc.) Pătruns adînc, intrat temeinic în obișnuință, în conștiință.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNRĂDĂCINÁT adj. încuibat. (Obicei ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNRĂDĂCINAT adj. încuibat. (Obicei ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înrădăcinat, înrădăcinatăadjectiv
- 1. Fixat în pământ prin rădăcini. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Pătruns adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încuibat
-
etimologie:
- înrădăcina DEX '09 DEX '98