6 definiții pentru încuibat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUIBÁT, -Ă, încuibați, -te, adj. Care s-a instalat (nedorit și nepoftit) într-un loc. ♦ Fig. Pătruns adânc, înrădăcinat. – V. încuiba.
încuibat, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 188 / Pl: ~ați, ~e / E: încuiba] 1 (D. păsări) Care și-a făcut cuibul. 2 Care s-a stabilit într-un loc nepotrivit. 3 (D. idei, deprinderi, boli; fig) Înrădăcinat. 4 (Înv; fig) Sădit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUIBÁT, -Ă, încuibați, -te, adj. Care s-a stabilit, s-a vârât (nedorit și nepoftit) într-un loc. ♦ Fig. Pătruns adânc, înrădăcinat. – V. încuiba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCUIBÁT, -Ă, încuibați, -te, adj. Care s-a așezat, s-a vîrît, s-a aciuat, s-a stabilit (nepoftit și nedorit) într-un loc. (Fig.) Neagra dușmănie și lacoma rîvnire De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc. VLAHUȚĂ, P. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCUIBÁT adj. înrădăcinat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCUIBAT adj. înrădăcinat.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
încuibat, încuibatăadjectiv
- 1. Care s-a instalat (nedorit și nepoftit) într-un loc. DEX '09 DLRLC
- 1.1. Pătruns adânc. DEX '09 DEX '98sinonime: pătruns înrădăcinat
- Neagra dușmănie și lacoma rîvnire De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc. VLAHUȚĂ, P. 18. DLRLC
-
-
etimologie:
- încuiba DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.