înnămolit, ~ă a [At: PĂSCULESCU, L. P. 223 / S și: înă~ / V: (înv) înnom~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnămoli] 1 Împotmolit în nămol. 2 (D. albia unei ape curgătoare) Îngustat. 3 Murdar de nămol.

ÎNNĂMOLÍT, -Ă, înnămoliți, -te, adj. Înfundat în nămol, acoperit de nămol; înglodat, împotmolit. Dunărea se limpezește de sloii scurși spre mare, vasele ridică ancorele înnămolite și se despart plutind spre alte locuri. BART, E. 332. – Variantă: înnomolít, -ă adj.

înnămoli [At: (a. 1783) URICARIUL, XVI, 229 / V: (înv) ~nom~ / S și: înă~ / Pzi: ~lesc / E: în- + nămol] 1-2 vtr A (se) înfunda în nămol Si: a (se) împotmoli. 3 vr (D. albia unei ape curgătoare) A se îngusta din cauza aluviunilor. 4-5 vtr A (se) murdări de nămol Si: a (se) înnoroi.

înnomoli v vz înnămoli

înnomolit, ~ă a vz înnămolit

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. Refl. A se înfunda în nămol; a se îngloda, a se împotmoli. Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. – Variante: înnomolí (VISSARION, B. 241, DUNĂREANU, N. 29, ISPIRESCU, L. 169), nămolí (I. IONESCU, P. 386) vb. IV.

NĂMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

A ÎNNĂMOLÍ ~ésc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol

A SE ÎNNĂMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-și micșora secțiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol

înnomolì v. 1. a intra în nomol; 2. fig. a intra într’o afacere rea.

înămolésc, V. înomolesc.

înnomolésc, V. înomolesc.

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s’a înomolit (maĭ rar trenu s’a înomolit îld. s’a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.

nămolésc V. înomolesc.

nomolésc V. înomolesc.

înnămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 să înnămoleáscă

înnămolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnămoleáscă

ÎNNĂMOLÍT adj. v. împotmolit.

ÎNNĂMOLIT adj. împotmolit, înglodat, nămolit, (rar) înnoroit. (Car ~.)

ÎNNĂMOLÍ vb. v. împotmoli.

ÎNNĂMOLI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)