8 definiții pentru înnodătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. – Înnoda + suf. -ătură.
ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. – Înnoda + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înnodătură sf [At: ȘEZ. IV, 114 / S și: (înv) îno~ / Pl: ~ri / E: înnoda + -tură] (Reg) 1-2 Înnodare (1-2). 3 (Fig) Împerechere. 4 (Fig) Agonisire. 5 (Fam) Improvizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. Cîte o mărgea de aur mat la fiecare înnodătură. CARAGIALE, O. III 19. Ochii rîndului de dinainte sînt legați de a pînzei de dinapoi prin înnodăturile unei alte ață. ȘEZ. IV 114.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNNODĂTÚRĂ ~i f. 1) Obiect înnodat. 2) Loc unde ceva este înnodat. /a înnoda + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înnodătúră s. f., g.-d. art. înnodătúrii; pl. înnodătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înnodătúră s. f., g.-d. art. înnodătúrii; pl. înnodătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNNODĂTÚRĂ s. v. înnodare, legare, legat, nod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înnodătură s. v. ÎNNODARE. LEGARE. LEGAT. NOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înnodătură, înnodăturisubstantiv feminin
-
- Cîte o mărgea de aur mat la fiecare înnodătură. CARAGIALE, O. III 19. DLRLC
- Ochii rîndului de dinainte sînt legați de a pînzei de dinapoi prin înnodăturile unei alte ață. ȘEZ. IV 114. DLRLC
-
etimologie:
- Înnoda + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98