opțiuni
  • info

9 definiții pentru legat (legare)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGÁT1 s. n. Faptul de a (se) lega1. 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă. 2. Broșare, cartonare a unei cărți. 3. Rodire. – V. lega1.

LEGÁT1 s. n. Faptul de a (se) lega1. 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă. 2. Broșare, cartonare a unei cărți. 3. Rodire. – V. lega1.

legat1 sn [At: DEX2 / Pl: (nob) ~uri / E: lega1] (Pop) 1-29 Legare (1-29).

LEGÁT2 s. n. Faptul de a (se) lega1; legare. 1. Strîngere, fixare cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a nu se desface. ♦ Broșare, cartonare a unei cărți. 2. (Învechit) Obligație, datorie, învoială. Și rabdă, nevastă, cum îți rabd eu ție, C-asțfel ne e legatul. PANN, P. V. II 101. 3. Rodire. Legatul porumbului.

legat a. 1. înnodat: legat de ochi; 2. obligatoriu, vorbind de sărbătorile prescrise de biserică. ║ n. 1. rezultatul legării: legatul viței; 2. fig. îndatorire: astfel ne e legatul PANN.

1) legát, -ă adj. (d. leg). Strîns cu funia: snop legat. Barb. Scorțit: carte legată. Fig. Vînjos, robust: om bine legat. Zi legată, zi de sărbătoare, când nu e voĭe să lucrezi. Acțiunea de a lega. Legămînt, îndatorire (Pan).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legát2 (acțiune) s. n.

legát (acțiune) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGÁT s. 1. v. înnodare. 2. v. legare. 3. v. pansare. 4. v. priponire. 5. v. cercuire. 6. v. cartonare.

LEGAT s. 1. înnodare, legare, (rar) înnodătură. (~ unei sfori.) 2. legare, strîngere, strîns. (~ nojițelor la opinci.) 3. (MED.) bandajare, legare, pansare, pansat, (pop.) oblojire, oblojit. (~ rănii.) 4. legare, priponire, (înv.) priponeală. (~ unei vite la păscut.) 5. cercuială, cercuire, cercuit, legare. (~ unui butoi.) 6. cartonare, legare, (rar) cartonaj, (Transilv.) compactare. (~ unei cărți.)

Intrare: legat (legare)
legat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legat
  • legatul
  • legatu‑
plural
  • legate
  • legatele
genitiv-dativ singular
  • legat
  • legatului
plural
  • legate
  • legatelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legat, legatesubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Faptul de a (se) lega. DEX '09 DLRLC
    sinonime: legare
    • 1.1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Broșare, cartonare a unei cărți. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Rodire. DEX '09 DLRLC
      sinonime: rodire
      • format_quote Legatul porumbului. DLRLC
    • 1.4. învechit Datorie, obligație, învoială. DLRLC
      sinonime: datorie obligație învoială
      • format_quote Și rabdă, nevastă, cum îți rabd eu ție, C-asțfel ne e legatul. PANN, P. V. II 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.