înlesnire sf [At: (a. 1795) URICARIUL, IV, 71/25 / Pl: ~ri / E: înlesni] 1-2 Facilitare (a înfăptuirii sau) a obținerii unui lucru. 3 Ușurare a muncii, a acțiunii unei persoane. 4 (Pgn) Ajutor. 5 (Rar) Maleabilitate. 6 (Rar) Înclinare (7). 7 Situație materială bună. 8 (Îlav) Cu ~ Cu ușurință Si: lesne, ușor.

ÎNLESNÍRE, înlesniri, s. f. 1. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; ușurare, p. ext. ușurință de a face un lucru. Înlesniri de plată. ▭ Radu își învăța lecțiile... Aceasta n-a făcut-o cu obișnuita lui înlesnire. VLAHUȚĂ, O. A. 105. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141. ◊ Loc. adv. Cu înlesnire = cu ușurință, lesne, ușor. Formele vamale se făceau cu mare înlesnire. BART, S. M. 97. Ce oare-atunci să facem spre-a trece cu-nlesnire? MACEDONSKI, O. I 165. Cocostîrcu... poate pătrunde cu înlesnire și în scurtă vreme în locurile cele mai primejdioase. POPESCU, B. I 19. 2. Ajutorare, ajutor. Omul de azi, mai luminat, avînd toate drepturile și toate înlesnirile de la statul nou, cată să înțeleagă și datoriile care cad în sarcina lui. SADOVEANU, E. 26. Nevastă-ta e oleacă de cimotie cu preuteasa popii, i-a face ea vro înlesnire. MIRONESCU, S. A. 127. Civilizația noastră se mărginește în cunoștința superficială a uneia sau două limbi străine, care ne dau înlesnire de a înțelege romanele doamnei Sand și vodevilurile domnului Scribe. KOGĂLNICEANU, S. A. 100. – Variantă: (învechit) lesníre (GHICA, S. 46, I. IONESCU, D. 285, DRĂGHICI, R. 157) s. f.

înlesnire f. 1. fapta de a (se) înlesni; 2. ușurință, mai ales de plată.

înlesníre f. Facilitate, ușurință: acest om are mare înlesnire la vorbă. Facilitate, avantaj: a face cuĭva înlesnirĭ într’o afacere, la plata datoriiĭ. Avantaj, comoditate, confort: această casă are multe înlesnirĭ. Cu înlesnire (vechĭ cu lesnire), lesne, ușor, facil.

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de realizat, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne.

înlesni [At: BELDIMAN, N. P. II, 35/5 / Pzi: ~nesc / E: în- + lesne] 1-2 vt A face ca ceva să fie ușor (de înfăptuit sau) de obținut Si: a facilita, a favoriza. 3 vt (Pgn) A ajuta. 4 vt A ușura cuiva o muncă, o acțiune. 5 vr (Reg) A-și îmbunătăți situația materială. 6 vt (Reg) A ieftini mărfurile.

lesnire sf [At: CANTEMIR, I. II, 73 / Pl: ~ri / E: lesni] (Înv) 1 Facilitare. 2 Favorizare. 3 Sprijinire. 4 Ușurință. 5 Eliberare de o constrângere. 6 Ieftinire.

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de înfăptuit, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne.

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la acțiuni, fapte etc.) A face să fie mai lesne de înfăptuit; a ușura, a facilita. I-am cerut să-mi înlesnească s-ajung la unitatea mea. SADOVEANU, P. M. 124. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice. ODOBESCU, S. III 78. 2. (Cu privire la oameni) A ajuta pe cineva, a ușura cuiva o muncă, o acțiune. Cucoană Chiriță, noi amîndoi sîntem gata la poroncile d-tale, și prea fericiți de a te pute înlesni la orice-i dori. ALECSANDRI, T. I 120. ♦ A ajuta pe cineva bănește. Scrie-mi imediat: poți să mă înlesnești cu 60 franci pe termen de vreo patruzeci de zile? CARAGIALE, O. VII 569. Te rog... să-l înlesnești cu ceva bani, ca să poată merge la Neamț. KOGĂLNICEANU, S. 230. ♦ Refl. A avea posibilitatea materială, a dispune de mijloace materiale pentru a face ceva. Nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna asta. REBREANU, R. I 160.

A ÎNLESNÍ ~ésc tranz. 1) (procese) A face (mai) lesne de realizat; a ușura; a facilita. ~ munca. ~ însușirea cunoștințelor. 2) rar (persoane) A ajuta să se mențină sau să reușească. ~ pe cineva la învățătură. /în + lesne

înlesnì v. 1. a (se) face lesne; 2. a ușura bănește adesea i-am înlesnit; 3. a avea mijloacele: nu mă înlesnesc acum.

înlesnésc v. tr. (d. lesne). Ușurez, facilitez. Ajut cu banĭ saŭ altfel: de multe orĭ l-am înlesnit. V. refl. Devin facil. Am posibilitate, maĭ ales în privința banilor: nu mă înlesnesc acuma.

lesníre, V. înlesnire.

înlesníre s. f., g.-d. art. înlesnírii; pl. înlesníri

înlesníre s. f., g.-d. art. înlesnírii; pl. înlesníri

înlesní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 să înlesneáscă

înlesní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înlesneáscă

ÎNLESNÍRE s. 1. v. ușurare. 2. facilitate, v. ușurință. 3. (mai ales la pl.) facilitate, ușurare. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 4. v. avantaj.

ÎNLESNIRE s. 1. facilitare, favorizare, ușurare. (~ unei întrevederi.) 2. facilitate, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 3. (mai ales la pl.) facilitate, ușurare. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 4. avantaj, favoare, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~.)

ÎNLESNÍ vb. v. ușura.

ÎNLESNÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

înlesni vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

ÎNLESNI vb. a facilita, a favoriza, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)