înjumătățit, ~ă a [At: CORESI, EV. 99/29 / V: ~țat~ Pl: ~iți, ~e / E: înjumătăți] 1-3 (Împărțit) (tăiat sau) desfăcut în două părți egale. 4 Redus la jumătate. 5 (D. vase) Plin pe jumătate. 6 (D. băuturi) Îndoit cu apă. 7 (D. cuvinte) Pronunțat parțial.

ÎNJUMĂTĂȚÍT, -Ă, înjumătățiți, -te, adj. Împărțit în două; redus la jumătate. (Cu pronunțare regională) Privește-ți oastea obosită și-ngiumătățită! ALECSANDRI, T. II 18.

înjumătăța v vz înjumătăți

înjumătăți vt [At: PSALT. HUR. 106/38 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: în- + jumătate] 1-3 (A împărți) (a tăia sau) a desface în două. 4 (C. i. vase) A umple pe jumătate. 5 (C. i. băuturi) A îndoi cu apă. 6 (C. i. cuvinte) A rosti numai pe jumătate. 7 (Pex) A reduce la jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface în două; p. ext. a reduce la jumătate, a diminua. Ciuma... a înjumătățit oamenii satului. BOGZA, C. O. 297. Ciudat mod de favorizare, acesta de a-mi înjumătăți partea cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 36. – Variantă: (popular) jumătățí (TEODORESCU, P. P. 664) vb. IV.

JUMĂTĂȚÍ vb. IV v. înjumătăți.

A ÎNJUMĂTĂȚÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în jumătăți. 2) A reduce la jumătate; a face să fie de două ori mai mic. 3) pop. (mai ales lichide) A amesteca în jumătate (cu altceva). /în + jumătate

înjumătățì v. a împărți în două jumătăți.

înjumătățésc v. tr. Reduc la jumătate: răpirea Basarabiiĭ înjumătățise Moldova. – Vechĭ -țez. Și jum-.

jumătățésc V. înjumătățesc.

înjumătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 să înjumătățeáscă

înjumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înjumătățeáscă

ÎNJUMĂTĂȚÍ vb. (pop.) jumătăți. (A ~ o cantitate.)

ÎNJUMĂTĂȚI vb. (pop.) a jumătăți. (A ~ o cantitate.)