opțiuni
  • info

25 de definiții pentru îngălbenire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veștejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s. f.] – V. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veștejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s. f.] – V. îngălbeni.

îngălbenire sf [At: DRĂGHICI, R. 167/1 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~ri / E: îngălbeni] Schimbare a culorii în galben Si: îngălbenit1 (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Trecere a perioadei de vegetație Si: îngălbenit1 (4).

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni și rezultatul lui. Verdele vegetației cu o ușoară îngălbenite de toamnă... te tulbură. SAHIA, U.R.S.S. 8.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍRE s. f. v. îngălbenire.

ÎNGĂLBINÍRE s. f. v. îngălbenire.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

îngălbinire sf vz îngălbenire

GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbení (RUSSO, O. 51), gălbiní (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBINÍ, vb. IV v. îngălbeni.

A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngălbeníre s. f., g.-d. art. îngălbenírii; pl. îngălbeníri

îngălbeníre s. f., g.-d. art. îngălbenírii; pl. îngălbeníri

îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGĂLBENÍRE s. v. ofilire.

ÎNGĂLBENIRE s. ofilire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.

Intrare: îngălbenire
îngălbenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbenire
  • ‑ngălbenire
  • îngălbenirea
  • ‑ngălbenirea
plural
  • îngălbeniri
  • ‑ngălbeniri
  • îngălbenirile
  • ‑ngălbenirile
genitiv-dativ singular
  • îngălbeniri
  • ‑ngălbeniri
  • îngălbenirii
  • ‑ngălbenirii
plural
  • îngălbeniri
  • ‑ngălbeniri
  • îngălbenirilor
  • ‑ngălbenirilor
vocativ singular —
plural —
îngălbinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbinire
  • ‑ngălbinire
  • îngălbinirea
  • ‑ngălbinirea
plural
  • îngălbiniri
  • ‑ngălbiniri
  • îngălbinirile
  • ‑ngălbinirile
genitiv-dativ singular
  • îngălbiniri
  • ‑ngălbiniri
  • îngălbinirii
  • ‑ngălbinirii
plural
  • îngălbiniri
  • ‑ngălbiniri
  • îngălbinirilor
  • ‑ngălbinirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngălbenire, îngălbenirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îngălbeni DEX '09 DEX '98

îngălbeni, îngălbenescverb

  • 1. A deveni sau a face să devină galben, palid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păli
    • format_quote Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. DLRLC
    • format_quote Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. DLRLC
    • format_quote Soarele a îngălbenit hârtia. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gălbeni ofili veșteji
      • format_quote Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. DLRLC
etimologie:
  • În + galben DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.