veștejire sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 141 / V: vest~, (înv) ~ezi~, vestezi~ / Pl: ~ri / E: veșteji] 1 Proces de pierdere a prospețimii unei plante, a vegetației etc. (din cauza lipsei de apă, a arșiței, a frigului, a unei boli etc.) Si : îngălbenire, ofilire, pălire¹, (înv) veștegiune, (îdt) veștejeală. 2 Proces de pierdere a vigorii unei ființe, a unui organ² etc. 3 (Pex) Îmbătrânire. 4 (Pex) Fanare (2). 5 (Liv) Stigmatizare.

veștejire s.f. Faptul de a (se) veșteji. • pl. -i. și vestejire s.f. /v. veșteji.

VEȘTEJÍRE, veștejiri, s. f. Faptul de a se veșteji; ofilire. – Variantă: vestejíre s. f.

vestejire s.f. v. veștejire.

veștejíre s. f., g.-d. art. veștejírii; pl. veștejíri

veștejíre s. f., g.-d. art. veștejírii; pl. veștejíri

VEȘTEJÍRE s. v. ofilire.

VEȘTEJÍRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

VEȘTEJIRE s. îngălbenire, ofilire, pălire, uscare, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

veștejire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.