opțiuni
  • info

16 definiții pentru îngălat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.

ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.

îngălat1, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 156/22 / Pl: ~ați, ~e / E: îngăla1] 1 (Pop) Murdar. 2 (Pop) Neîngrijit. 3 (Îvp) Făcut de mântuială. 4 (Reg) Rostit neclar.

ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. (Regional) 1. Plin de necurățenii, murdar, neîngrijit. Plecară... ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta așa îngălate la nuntă. ISPIRESCU, L. 40. Nici un loc sterp, nici un Ioc îngălat, nici o plantă ghimpoasă și uscată. BOLLIAC, O. 59 2. (Despre cuvinte, vorbire) Neclar, încurcat, îngăimat, tărăgănat. Vorbire îngălată. ◊ (Adverbial) E afumat și pronunță foarte îngălat. CARAGIALE, O. II 38.

îngălat a. neglijent, neîngrijit: a sta așa îngălate la nuntă ISP.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

îngăla1 [At: PRAV. MOLD. / Pzi: ~lez, (rar) îngăl / E: în- + srb gao, gala] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt (Fig) A ocărî. 4 vt (Fig) A ponegri. 5 vt (Înv) A lucra de mântuială Vz cârcăli (8), îmbredeli, închipui, înciocăla, îngăima (4). 6 vt (Reg) A vorbi neclar Vz bâlbâi, bolborosi, îndruga, îngâna.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.

îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].

îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngălá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngăleáză

îngălá vb., ind. prez. 1 sg. îngăléz, 3 sg. și pl. îngăleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGĂLÁT adj. v. delăsător, jegos, lălâu, mânjit, murdar, neglijent, neîngrijit, nespălat, pătat, slinos, soios, șleampăt.

îngălat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGLIJENT. NEÎNGRIJIT. NESPĂLAT. PĂTAT. SLINOS. SOIOS. ȘLEAMPĂT.

ÎNGĂLÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngălá, îngăléz, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.

Intrare: îngălat
îngălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatul
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatul
  • ‑ngălatu‑
  • îngălată
  • ‑ngălată
  • îngălata
  • ‑ngălata
plural
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălații
  • ‑ngălații
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatele
  • ‑ngălatele
genitiv-dativ singular
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatului
  • ‑ngălatului
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatei
  • ‑ngălatei
plural
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălaților
  • ‑ngălaților
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatelor
  • ‑ngălatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngălat, îngălatăadjectiv

  • 1. popular Murdar, neîngrijit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murdar neîngrijit
    • format_quote Plecară... ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta așa îngălate la nuntă. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
    • format_quote Nici un loc sterp, nici un Ioc îngălat, nici o plantă ghimpoasă și uscată. BOLLIAC, O. 59. DLRLC
  • 2. regional (Despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: neclar tărăgănat încurcat îngăimat
    • format_quote Vorbire îngălată. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial E afumat și pronunță foarte îngălat. CARAGIALE, O. II 38. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngăla DEX '09 DEX '98

îngăla, îngălezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.