opțiuni
  • info

13 definiții pentru îngândurare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGÂNDURÁRE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.

ÎNGÂNDURÁRE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.

îngândurare sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 13 / Pl: ~rări / E: îngândura] 1 Cufundare în gânduri Si: îngândurat1 (1). 2 Îngrijorare.

ÎNGÂNDURÁ, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

ÎNGÂNDURÁ, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

îngândura vtr [At: MATEESCU, B. 32 / Pzi: ~rez / E: în- + gânduri (pll gând)] 1-2 (A pune pe cineva sau) a cădea pe gânduri. 3-4 A (se) îngrijora.

ÎNGÎNDURÁ, îngîndurez, vb. I. Tranz. A deștepta cuiva gînduri neliniștitoare, a pune pe gînduri, a îngrijora. Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37.

ÎNGÎNDURÁRE s. f. Faptul de a fi îngîndurat; cufundare în gînduri, îngrijorare. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135.

A ÎNGÂNDURÁ ~éz tranz. A face să se îngândureze; a pune pe gânduri. /în + gânduri

A SE ÎNGÂNDURÁ mă ~éz intranz. 1) A cădea pe gânduri; a începe să se gândească. 2) A fi cuprins de gânduri; a sta pe gânduri. /în + gânduri

îngînduréz (mă) v. refl. (d. gîndurĭ). Mă umplu de gîndurĭ, cad pe gîndurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngânduráre s. f., g.-d. art. îngândurắrii; pl. îngândurắri

îngânduráre s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări

îngândurá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngândureáză

îngândurá vb., ind. prez. 1 sg. îngânduréz, 3 sg. și pl. îngândureáză

Intrare: îngândurare
îngândurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngândurare
  • ‑ngândurare
  • îngândurarea
  • ‑ngândurarea
plural
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurările
  • ‑ngândurările
genitiv-dativ singular
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurării
  • ‑ngândurării
plural
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurărilor
  • ‑ngândurărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngândurare, îngândurărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngândura DEX '09 DEX '98

îngândura, îngândurezverb

  • 1. A cădea sau a pune pe gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. DLRLC
    • format_quote Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37. DLRLC
    • 1.1. A (se) îngrijora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngrijora
etimologie:
  • În + gânduri (pluralul lui gând). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.