îngropat², ~ă a [At: CORESI, EV. 173/33 / V: (înv) ~rup~ / Pl: ~ați, ~e / E: îngropa] 1 (D. persoane) Înmormântat după un anumit ritual Si: înhumat². 2 (Pgn) Acoperit cu pământ. 3 (D. semințe) Semănat. 4 Prășit. 5 (D. plante) Răsădit. 6 Cufundat în ceva astfel încât să fie acoperit din toate părțile. 7 Instalat într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea. 8 (Fig; d. un talent, o calitate etc.) Irosit. 9 (Fig) Ascuns. 10 Mort. 11 Distrus. 12 Uitat.

ÎNGROPÁT², -Ă, îngropați, -te, adj. 1. Înmormîntat. Și popor, și regi, și preoți îngropați-s sub ruine. EMINESCU, O. IV 116. 2. Băgat, ascuns în pămînt. Bordeiul unde locuiau era numai pe jumătate îngropat. SADOVEANU, P. M. 20. ◊ Fig. Ce comoară de frumuseți doarme îngropată în poeziile poporului nostru... VLAHUȚĂ, O. A. III 31. ♦ (Despre plante) Acoperit cu pămînt. Trandafiri îngropați. 3. Fig. Cufundat, afundat. Doamna Vorvoreanu stătea în întunerec pe trei saltele una peste alta și îngropată în perne prea mari și prea moi. DUMITRIU, N. 132. Trei oameni ședeau de vorbă, îngropați în niște fotolii adînci. BART, E. 108. ♦ Adîncit, înfundat. Se întoarse de la fereastra îngropată în zid. DUMITRIU, N. 40.

Îngropat ≠ dezgropat