14 definiții pentru înfăptuit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂPTUÍT, -Ă, înfăptuiți, -te, adj. Care este dus la îndeplinire; realizat, îndeplinit. – V. înfăptui.

ÎNFĂPTUÍT, -Ă, înfăptuiți, -te, adj. Care este dus la îndeplinire; realizat, îndeplinit. – V. înfăptui.

înfăptuit, ~ă a [At: DA / P: ~tu-it / Pl: ~iți, ~e / E: înfăptui] 1 Adus la îndeplinire Si: îndeplinit, realizat. 2 Transpus în realitate.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.

înfăptui [At: RUSSO, S., ap. DA / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: în- + făptui] 1 vt A aduce la îndeplinire a unui plan Si: a îndeplini, a realiza. 2 vt A transpune în realitate ceva gândit, visat. 3 vr (Îvp; îlv) A se ~ de zi A se lumina.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire, a transpune în viață, în fapt; a îndeplini, a realiza. (Refl. pas.) Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.

A ÎNFĂPTUÍ ~iésc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui

*înfăptuĭésc v. tr. (în și fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfăptuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 să înfăptuiáscă

înfăptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFĂPTUÍT adj. v. îndeplinit.

ÎNFĂPTUIT adj. împlinit, îndeplinit, realizat, satisfăcut. (Un vechi vis ~.)

Înfăptuit ≠ neîmplinit, neînfăptuit

ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)

ÎNFĂPTUI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat.) 2. a realiza, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~ ?) 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a desăvîrși, a împlini, a îndeplini, a realiza. (Și-a ~ opera.) 5. a crea, a făuri, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 6. a se produce, a se realiza. (Cînd s-a ~ Unirea?) 7. a (-și) ajunge, a(-și) atinge, a(-și) îndeplini, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfîrși, (înv.) a obîrși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întîmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)

Intrare: înfăptuit
înfăptuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfăptuit
  • ‑nfăptuit
  • înfăptuitul
  • înfăptuitu‑
  • ‑nfăptuitul
  • ‑nfăptuitu‑
  • înfăptui
  • ‑nfăptui
  • înfăptuita
  • ‑nfăptuita
plural
  • înfăptuiți
  • ‑nfăptuiți
  • înfăptuiții
  • ‑nfăptuiții
  • înfăptuite
  • ‑nfăptuite
  • înfăptuitele
  • ‑nfăptuitele
genitiv-dativ singular
  • înfăptuit
  • ‑nfăptuit
  • înfăptuitului
  • ‑nfăptuitului
  • înfăptuite
  • ‑nfăptuite
  • înfăptuitei
  • ‑nfăptuitei
plural
  • înfăptuiți
  • ‑nfăptuiți
  • înfăptuiților
  • ‑nfăptuiților
  • înfăptuite
  • ‑nfăptuite
  • înfăptuitelor
  • ‑nfăptuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfăptui, înfăptuiescverb

  • 1. A aduce la îndeplinire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581. DLRLC
etimologie:
  • În + făptui DEX '98 DEX '09

înfăptuit, înfăptuiadjectiv

etimologie:
  • vezi înfăptui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.