14 definiții pentru înfăptuit
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFĂPTUÍT, -Ă, înfăptuiți, -te, adj. Care este dus la îndeplinire; realizat, îndeplinit. – V. înfăptui.
ÎNFĂPTUÍT, -Ă, înfăptuiți, -te, adj. Care este dus la îndeplinire; realizat, îndeplinit. – V. înfăptui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfăptuit, ~ă a [At: DA / P: ~tu-it / Pl: ~iți, ~e / E: înfăptui] 1 Adus la îndeplinire Si: îndeplinit, realizat. 2 Transpus în realitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfăptui [At: RUSSO, S., ap. DA / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: în- + făptui] 1 vt A aduce la îndeplinire a unui plan Si: a îndeplini, a realiza. 2 vt A transpune în realitate ceva gândit, visat. 3 vr (Îvp; îlv) A se ~ de zi A se lumina.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire, a transpune în viață, în fapt; a îndeplini, a realiza. (Refl. pas.) Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNFĂPTUÍ ~iésc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*înfăptuĭésc v. tr. (în și fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfăptuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 să înfăptuiáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfăptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFĂPTUÍT adj. v. îndeplinit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFĂPTUIT adj. împlinit, îndeplinit, realizat, satisfăcut. (Un vechi vis ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Înfăptuit ≠ neîmplinit, neînfăptuit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFĂPTUI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat.) 2. a realiza, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~ ?) 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a desăvîrși, a împlini, a îndeplini, a realiza. (Și-a ~ opera.) 5. a crea, a făuri, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 6. a se produce, a se realiza. (Cînd s-a ~ Unirea?) 7. a (-și) ajunge, a(-și) atinge, a(-și) îndeplini, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfîrși, (înv.) a obîrși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întîmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înfăptui, înfăptuiescverb
-
- Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581. DLRLC
-
etimologie:
- În + făptui DEX '98 DEX '09
înfăptuit, înfăptuităadjectiv
- 1. Care este dus la îndeplinire. DEX '09 DEX '98sinonime: realizat satisfăcut împlinit îndeplinit antonime: neîmplinit
etimologie:
- înfăptui DEX '98 DEX '09