opțiuni
  • info

8 definiții pentru înduplecător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. -ător.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. -ător.

înduplecător, ~oare [At: BĂLCESCU, M. V. 417 / Pl: ~i, ~oare / E: îndupleca + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care înduplecă (6-7). 5-6 smf, a (Om) care este înduplecat ușor Si: conciliant. 7 smf Seducător.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Învechit) Care înduplecă, stăruitor, convingător. Vorba ei îi răsuna pînă în suflet, dulce și înduplecătoare. ODOBESCU, S. III 201.

ÎNDUPLECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care înduplecă. /a îndupleca + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înduplecătór (înv.) (-du-ple-) adj. m., pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre

înduplecătór adj. m. (sil. -ple-), pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDUPLECĂTÓR adj. v. conciliant, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, împăciuitor, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic.

înduplecător adj. v. CONCILIANT. CONCLUDENT. CONVINGĂTOR. DECISIV. EDIFICATOR. ELOCVENT. GRĂITOR. HOTĂRÎTOR. ILUSTRATIV. ÎMPĂCIUITOR. PILDUITOR. PUTERNIC. SERIOS. SOLID. TARE. TEMEINIC.

Intrare: înduplecător
înduplecător adjectiv
  • silabație: în-du-ple- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înduplecător
  • ‑nduplecător
  • înduplecătorul
  • înduplecătoru‑
  • ‑nduplecătorul
  • ‑nduplecătoru‑
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarea
  • ‑nduplecătoarea
plural
  • înduplecători
  • ‑nduplecători
  • înduplecătorii
  • ‑nduplecătorii
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarele
  • ‑nduplecătoarele
genitiv-dativ singular
  • înduplecător
  • ‑nduplecător
  • înduplecătorului
  • ‑nduplecătorului
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarei
  • ‑nduplecătoarei
plural
  • înduplecători
  • ‑nduplecători
  • înduplecătorilor
  • ‑nduplecătorilor
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarelor
  • ‑nduplecătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înduplecător, înduplecătoareadjectiv

  • 1. învechit Care înduplecă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: convingător stăruitor
    • format_quote Vorba ei îi răsuna pînă în suflet, dulce și înduplecătoare. ODOBESCU, S. III 201. DLRLC
etimologie:
  • Îndupleca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.