opțiuni
  • info

15 definiții pentru îndiguit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDIGUÍT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri; îngrădit cu diguri, zăgăzuit. – V. îndigui.

ÎNDIGUÍT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri; îngrădit cu diguri, zăgăzuit. – V. îndigui.

îndiguit, ~ă a [At: DEX / P: ~gu-it / Pl: ~iți, ~e / E: îndigui] 1 (D. ape) Mărginit de diguri. 2 (D. terenuri) împrejmuit cu diguri.

ÎNDIGUÍT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri, îngrădit prin ridicarea unor diguri.

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

îndigui vt [At: ENC. AGR. / P: ~gu-i / Pzi: ~esc / E: în-+ dig + -ui] 1-2 (A mărgini o apă sau) a înconjura o suprafață cu diguri Si: a zăgăzui. 3 (Pgn) A ridica un dig.

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înconjura o suprafață de teren cu diguri (pentru a o feri de inundații). 2. A mărgini o apă curgătoare sau stătătoare cu diguri (pentru a împiedica inundațiile); p. ext. a ridica un dig.

A ÎNDIGUÍ ~iésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui dig; a stăvili; a zăgăzui; a bara. /în + dig + suf. ~ui

*îndiguĭésc v. tr. (fr. endiguer, d. digue, dig). Zăgăzuĭesc.

zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndiguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 să îndiguiáscă

îndiguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndiguiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDIGUÍT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

ÎNDIGUIT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

ÎNDIGUÍ vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui râu.)

ÎNDIGUI vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.)

Intrare: îndiguit
îndiguit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitul
  • îndiguitu‑
  • ‑ndiguitul
  • ‑ndiguitu‑
  • îndiguită
  • ‑ndiguită
  • îndiguita
  • ‑ndiguita
plural
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiții
  • ‑ndiguiții
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitele
  • ‑ndiguitele
genitiv-dativ singular
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitului
  • ‑ndiguitului
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitei
  • ‑ndiguitei
plural
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiților
  • ‑ndiguiților
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitelor
  • ‑ndiguitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndiguit, îndiguităadjectiv

etimologie:
  • vezi îndigui DEX '98 DEX '09

îndigui, îndiguiescverb

etimologie:
  • În + dig + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.