opțiuni
  • info

15 definiții pentru încălărare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLĂRÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a se încălăra; încălecare. – V. încălăra.

ÎNCĂLĂRÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a se încălăra; încălecare. – V. încălăra.

încălărare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: încălăra] (Înv) 1-2 Încălecare (1, 5).

ÎNCĂLĂRÁRE s. f. (Rar, învechit și arhaizant) Acțiunea de a se încălăra; încălecare. Moș Petrea a mormăit poruncă de încălărare; mezinul a cercetat căruța și s-a întors. SADOVEANU, N. P. 31.

ÎNCĂLĂRÁ, încălărez, vb. I. Refl. (Înv.) A se urca pe cal; a încăleca. – În + călare.

ÎNCĂLĂRÁ, încălărez, vb. I. Refl. (Înv.) A se urca pe cal; a încăleca. – În + călare.

încălăra vti [At: BIBLIA (1688) / V: (înv) ~lera / Pzi: ~rez E: în- + călare] 1-4 (Înv) A (se) încăleca (1-4).

ÎNCĂLĂRÁ, încălărez, vb. I. Refl. (Rar, învechit și arhaizant) A se urca pe cal; a încăleca. Uncheșul Haralambie s-a încălărat și a ieșit. SADOVEANU, N. F. 187.

încălăréz v. tr. (d. călare). Vechĭ. Suĭ pe cal, poruncesc să încalece. V. refl. Încalec: cîțĭ aŭ putut a se încălăra, s’aŭ încălărat și aŭ plecat (Let. 1, 337), n’aŭ apucat să se încălăreze (2, 221).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încălăráre (înv.) s. f., g.-d. art. încălărắrii

încălăráre s. f., g.-d. art. încălărării

!încălărá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se încălăreáză

încălărá vb., ind. prez. 1 sg. încălaréz, 3 sg. și pl. încălăreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂLĂRÁRE s. v. încălecare.

încălărare s. v. ÎNCĂLECARE.

ÎNCĂLĂRÁ vb. v. încăleca.

încălăra vb. v. ÎNCĂLECA.

Intrare: încălărare
încălărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălărare
  • ‑ncălărare
  • încălărarea
  • ‑ncălărarea
plural
  • încălărări
  • ‑ncălărări
  • încălărările
  • ‑ncălărările
genitiv-dativ singular
  • încălărări
  • ‑ncălărări
  • încălărării
  • ‑ncălărării
plural
  • încălărări
  • ‑ncălărări
  • încălărărilor
  • ‑ncălărărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încălăra, încălărezverb

  • 1. învechit A se urca pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încăleca
    • format_quote Uncheșul Haralambie s-a încălărat și a ieșit. SADOVEANU, N. F. 187. DLRLC
etimologie:
  • În + călare DEX '98 DEX '09

încălărare, încălărărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a se încălăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încălecare
    • format_quote Moș Petrea a mormăit poruncă de încălărare; mezinul a cercetat căruța și s-a întors. SADOVEANU, N. P. 31. DLRLC
etimologie:
  • vezi încălăra DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.