încleiat², ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C 224 / V: încleit / Pl: ~ați, ~e / E: încleia] 1 Fixat, lipit cu clei. 2 (Pex) Lipit. 3 Murdărit cu clei. 4 (D. falei) Încleștat. 5 (D. limbă) Înțepenit. 6 (D. produse semifabricate) Tratat cu soluții coloidale sau de amidon pentru a-l face impermeabil.

ÎNCLEIÁT², -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. [Prindea porumbelul] cu nuia încleiată în vîrf. PAS, Z. I 129. 2. (Despre un material) Tratat cu o soluție sau o emulsie în cursul procesului de fabricație. – Variantă: încleít, -ă (ISPIRESCU, L. 146) adj.

înclei v vz încleia

încleia [At: NECULCE, ap. LET. II 249/16 / V: (cscj) înclei / Pzi: ~iez, înclei / E: în- + clei] 1 vt A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. Si: a încleioșa (1), (îns) a se înclicoși. 2 vr (Pex) A se lipi. 3 vr A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios Si: a se încleioșa (2). 4 vr A se face, a deveni cleios Si: a se încleioșa (3). 5 vr (Fig; d. fălci) A se încleșta (2). 6 vr (Fig; d. limbă) A se înțepeni. 7 vt A trata diferite produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.

încleit, ~ă a vz încleiat²

ÎNCLEÍ vb. IV v. încleia.

ÎNCLEIÁ, încleiez și încléi, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini. ♦ Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă: încleí vb. IV.

ÎNCLEÍT, -Ă adj. v. încleiat.

ÎNCLEÍ vb. IV. v. încleia.

A ÎNCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluție sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părți ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + clei

A SE ÎNCLEIÁ mă încléi intranz. 1) (despre obiecte sau despre părți ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanțe lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleșta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înțepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanțe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei

încleì v. a (se) lipi cu cleiu.

încléĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.

încleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 încleiáză, 1 pl. încleiém; conj. prez. 3 să încleiéze; ger. încleínd

încleiá vb., ind. prez. 1 sg. încleiéz, 3 sg. și pl. încleiáză, 1 pl. încleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. încleiéze; ger. încleínd

ÎNCLEIÁT adj. lipit. (Obiect ~.)

ÎNCLEIAT adj. lipit. (Obiect ~.)

ÎNCLEIÁ vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.

ÎNCLEIA vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.

A încleia ≠ a descleia, a dezlipi