28 de definiții pentru încasare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCASÁRE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. – V. încasa.

ÎNCASÁRE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. – V. încasa.

încasare sf [At: DA ms / V: (iuz) in~ / Pl: ~sări / E: încasa] 1-3 Primire a unei sume de bani (în schimbul unei polițe) (al unui certificat bancar sau) ca urmare a retragerii dintr-un cont Si: încasat1 (1-3). 4 (Pex) Primire a unor bani Si: încasat1 (4). 5 (Fam; fig) Primire a unor lovituri Si: încasat1 (5).

ÎNCASÁRE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa; (concretizat) suma încasată.

ÎNCASÁRE s.f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. [< încasa].

ÎNCASÁRE s. f. acțiunea de încasare; suma încasată. (< încasa)

ÎNCASÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCASA. 2) Sumă încasată într-o perioadă de timp. ~ a unor drepturi bănești. /v. a încasa

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. ♦ Fig. (Fam.; complementul indică oameni) A primi lovituri, bătăi. – Din it. incassare.

incasa v vz încasa

incasare sf vz încasare

încasa vt [At: PAS, Z. I, 316 / V: (iuz) in~ / Pzi: ~sez / E: it incassare] 1-3 A primi o sumă de bani (în schimbul unei polițe) (al unui certificat bancar sau) ca urmare a retragerii dintr-un cont. 4 (Pex) A primi bani. 5 (Fam; fig) A primi lovituri.

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. ♦ Fig. (Fam.) A primi lovituri. – Din it. incassare.

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o sumă de bani) A primi; p. ext. a obține valoarea în bani, a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. A încasat întreaga sumă.Fuseseră să-și încaseze salariul. MIHALE, O. 264. ◊ Fig. (Glumeț) În ziua cu bătaia de la Biserica Albă a fost și el acolo, încasînd trei ghionți. PAS, Z. I 316.

ÎNCASÁ vb. I. tr. A primi o sumă de bani; (p. ext.) a primi contravaloarea în bani a unei polițe, a unei cambii etc. ♦ (Fig.) A primi o lovitură etc. [< fr. encaisser].

ÎNCASÁ vb. tr. 1. a primi o sumă de bani; a primi contravaloarea în bani a unei polițe, cambii etc. 2. (fig.) a primi lovituri, bătaie. (< it. incassare)

A ÎNCASÁ ~éz tranz. (sume de bani) A primi în calitate de venit; a lua. ◊ ~ o palmă a primi o palmă. A o ~ a mânca bătaie. /<it. incassare

incassà v. a pune în cassă, a primi bani.

*incaséz v. tr. (in și casă, cutie; fr. encaisser, it. incassare. V. excasez). Primesc banĭ în pungă (în casă), cîștig.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încasáre s. f., g.-d. art. încasắrii; pl. încasắri

încasáre s. f., g.-d. art. încasării; pl. încasări

încasá (a ~) vb., ind. prez. 3 încaseáză

încasá vb., ind. prez. 1 sg. încaséz, 3 sg. și pl. încaseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. încaséze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCASÁRE s. 1. luare, primire. (După ~ retribuției.) 2. primire, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. scoatere. (~ banilor din bancă.) 4. v. percepere.

ÎNCASARE s. 1. luare, primire. (După ~ retribuției.) 2. primire, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. scoatere. (~ banilor din bancă.) 4. percepere, strîngere, strîns. (~ taxelor.)

ÎNCASÁ vb. 1. a lua, a primi. (Ți-ai ~ retribuția?) 2. a primi, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (Ai ~ banii din bancă?) 4. v. primi. 5. v. căpăta. 6. v. percepe.

ÎNCASA vb. 1. a lua, a primi. (Ți-ai ~ retribuția?) 2. a primi, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (Ai ~ banii din bancă?) 4. a primi, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 5. a avea, a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 6. a percepe, a strînge. (A ~ impozitele.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a încasa o bătaie / o mardeală / o papară expr. a fi bătut (de cineva).

a încasa o scatoalcă expr. a fi lovit cu palma / cu pumnul

a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat.

Intrare: încasare
încasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încasare
  • ‑ncasare
  • încasarea
  • ‑ncasarea
plural
  • încasări
  • ‑ncasări
  • încasările
  • ‑ncasările
genitiv-dativ singular
  • încasări
  • ‑ncasări
  • încasării
  • ‑ncasării
plural
  • încasări
  • ‑ncasări
  • încasărilor
  • ‑ncasărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incasare
  • incasarea
plural
  • incasări
  • incasările
genitiv-dativ singular
  • incasări
  • incasării
plural
  • incasări
  • incasărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încasare, încasărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi încasa DEX '09 DEX '98 DN

încasa, încasezverb

  • 1. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lua
    • format_quote A încasat întreaga sumă. DLRLC
    • format_quote Fuseseră să-și încaseze salariul. MIHALE, O. 264. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar (Complementul indică oameni) A primi lovituri, bătăi. DEX '09 DN
      • format_quote glumeț În ziua cu bătaia de la Biserica Albă a fost și el acolo, încasînd trei ghionți. PAS, Z. I 316. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.