ÎNAÍNTEA prep. (Urmat de un substantiv ori pronume în genitiv, de un pronume posesiv, de un pronume personal neaccentuat în cazul dativ sau de un numeral construit cu prep. «a») 1. (Local) În fața, dinaintea (cuiva sau a ceva). Înaintea noastră drumul se așterne alb, neted pe sub colnice. VLAHUȚĂ, O. A. 410. El se opri înaintea unei case. EMINESCU, N. 51. ◊ Înaintea ochilor = în fața ochilor. Vedea așa verde înaintea ochilor și-l durea capul. SADOVEANU, V. F. 37. Se făcu foc și pară de mînie, se turbură de necaz și nu mai vedea înaintea ochilor. ISPIRESCU, L. 27. Cînd dă iar de Ivan, i se întunecă lumea înaintea ochilor. CREANGĂ, P. 317. ◊ (În construcții cu verbe care exprimă ideea de prezentare) Împăratul îi cheamă înaintea sa. CREANGĂ, P. 83. ♦ Față de; de față cu. Tăcu din gură și înghiți rușinea ce-i făcură frații înaintea tatălui său. ISPIRESCU, L. 36. Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! EMINESCU, O. I 149. 2. (Temporal) Anterior unui anumit timp, unui anumit moment; mai devreme decît... Eu voi fi înaintea lor la București. REBREANU, R. I 173. Tată-său, care se întorsese înaintea ei, ieși s-o întîmpine. ISPIRESCU, L. 14.

ÎNAÍNTEA prep. 1) (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia exprimă un raport spațial, indicând locul din fața cuiva sau a ceva) În fața. Se află înaintea mea. 2) (exprimă un raport temporal de anterioritate) Până la; anterior. Înaintea prânzului. /Din înainte

înaíntea prep. (~ lui)

înaíntea prep.

ÎNAÍNTEA prep. dinaintea, (Transilv.) pedri. (Stă în picioare ~ lui.)

ÎNAINTEA prep. dinaintea, (Transilv.) pedri. (Stă în picioare ~ lui.)

a i se face negru înaintea ochilor expr. a se enerva, a se înfuria.

a pune carul înaintea boilor expr. a lucra haotic / dezorganizat; a efectua o serie de acțiuni într-o ordine improprie / nefirească.

a vedea roșu înaintea ochilor expr. 1. a se înfuria, a se enerva foarte tare. 2. (la fotbal) a primi cartonaș roșu, a fi eliminat din joc.