opțiuni
  • info

15 definiții pentru împătimit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi.

ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi.

împătimit, ~ă a [At: EMINESCU, N. 132 / Pl: ~iți, ~e / E: împătimi] 1 Supus la suferințe. 2 Plin de patimă Si: pasionat.

ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pasionat, pătimaș. Cugetarea ei era împătimită. EMINESCU, N. 132.

împătimit a. pasionat: cântec împătimit.

ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.

ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.

ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.

ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă.

ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă.

împătima v vz împătimi

împătimi [At: COSTINESCU / V: (cscj) ~ma / Pzi: ~mesc / E: în- + patimă] 1 vt A face pe cineva să sufere. 2-3 vtr (Rar) A (se) pasiona.

ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. A face să sufere, a provoca dureri. (Atestat în forma împătima) Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. Variantă: împătimá, împătimez, vb. I.

*împătimát și -ít, -ă adj. Lit. Pătimaș, pasionat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*împătimít adj. m., pl. împătimíți; f. împătimítă, pl. împătimíte

împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă

împătimí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împătimeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂTIMÍT adj. v. pasionat, pătimaș.

împătimit adj. v. PASIONAT. PĂTIMAȘ.

Intrare: împătimit
împătimit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împătimit
  • ‑mpătimit
  • împătimitul
  • împătimitu‑
  • ‑mpătimitul
  • ‑mpătimitu‑
  • împătimită
  • ‑mpătimită
  • împătimita
  • ‑mpătimita
plural
  • împătimiți
  • ‑mpătimiți
  • împătimiții
  • ‑mpătimiții
  • împătimite
  • ‑mpătimite
  • împătimitele
  • ‑mpătimitele
genitiv-dativ singular
  • împătimit
  • ‑mpătimit
  • împătimitului
  • ‑mpătimitului
  • împătimite
  • ‑mpătimite
  • împătimitei
  • ‑mpătimitei
plural
  • împătimiți
  • ‑mpătimiți
  • împătimiților
  • ‑mpătimiților
  • împătimite
  • ‑mpătimite
  • împătimitelor
  • ‑mpătimitelor
vocativ singular — —
plural — —
împătimat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împătimat
  • ‑mpătimat
  • împătimatul
  • împătimatu‑
  • ‑mpătimatul
  • ‑mpătimatu‑
  • împătimată
  • ‑mpătimată
  • împătimata
  • ‑mpătimata
plural
  • împătimați
  • ‑mpătimați
  • împătimații
  • ‑mpătimații
  • împătimate
  • ‑mpătimate
  • împătimatele
  • ‑mpătimatele
genitiv-dativ singular
  • împătimat
  • ‑mpătimat
  • împătimatului
  • ‑mpătimatului
  • împătimate
  • ‑mpătimate
  • împătimatei
  • ‑mpătimatei
plural
  • împătimați
  • ‑mpătimați
  • împătimaților
  • ‑mpătimaților
  • împătimate
  • ‑mpătimate
  • împătimatelor
  • ‑mpătimatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împătimit, împătimităadjectiv

  • 1. rar Pasionat, pătimaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pasionat pătimaș
    • format_quote Cugetarea ei era împătimită. EMINESCU, N. 132. DLRLC
etimologie:
  • vezi împătimi DEX '98 DEX '09

împătimi, împătimescverb

  • 1. rar A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. DLRLC
etimologie:
  • În + patimă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.