împănare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: împăna] 1 Acoperire a păsărilor cu pene. 2 Așezare a unor pene la coada săgeții, ca să zboare mai ușor. 3 Împodobire cu pene sau cu alte ornamente, mai ales flori. 4 (Pex) Împodobire. 5 (Fig) Umplere a pădurii, livezii etc. de flori și verdeață. 6 (Teh) Reducere a jocului dintre două sau mai multe piese introducând între ele pene de lemn sau de metal. 7 (Pgn) Umplere a unui spațiu. 8-9 Astupare a unei cavități cu pene, cârpe etc. (pentru a nu se vedea sau) pentru a nu putea ieși ceea ce se află înăuntru. 10 Introducere în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în legume a unor bucățele de usturoi, de slănină etc. 11 (Fig) Înțesare a unui loc cu paznici. 12 Înfigere a unei pene pentru a despica un trunchi de copac. 13 Strângere a două bucăți de lemn printr-o pană.

ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei.

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană.

împăna [At: CANTEMIR, IST. 204 / V: (înv) ~pen~, (css) ~nui / Pzi: ~nez, (înv) împen / E: ml *impinno, -are] 1 vr (D. păsări) A se acoperi cu pene. 2 vt (C. i. săgeți) A pune pene la partea de jos, ca să poată zbura mai ușor. 3-4 vt (C. i. un obiect aflat într-o cavitate) A astupa cu pene, cârpe etc., (ca să nu poată fi văzut sau) ca să nu poată ieși afară. 5-6 vtr A (se) împodobi cu pene sau cu alte ornamente, mai ales flori. 7-8 vtr (Pgn) A (se) împodobi. 9-10 vtr (Fig; d. pădure, livadă etc.) A se umple de flori și de verdeață. 11 vt (Teh) A reduce jocul dintre două sau mai multe piese introducând între ele pene de lemn sau de metal. 12 vt (Pgn) A umple un spațiu. 13 vt A încheia două bucăți facându-le să se îmbuce una în alta. 14 vt A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. 15 vt (Fig) A supraveghea un loc așezând paznici în diferite zone ale acestuia. 16 vt (C. i. oi) A duce la păscut. 17 vt (Îe) A ~ un lan (cu secerători) A așeza secerătorii la locurile lor Cf a îmbrăca. 18 vt (Îlv) A – o fugă A fugi.

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană.

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A umple o bucată de carne sau o legumă (prin crestături anume făcute) cu bucățele de slănină, de usturoi etc. pentru a prepara anumite feluri de bucate. A împănat vinetele pentru imambaialdi. ▭ Mușchi de căprioară împănat cu trufe. ALECSANDRI, T. 1260. ♦ Fig. A străpunge. Murad se duce... Să-nvingă-n arcășie pe Ild-Tozcoparan. De nu, să-l împăneze cu o săgeată-n piept. ALECSANDRI, P. III 378. 2. A înțesa, a împînzi. Pe urmă unde mai pui, Simeoane, vorbi și Șoimaru, că țara-i împănată cu oșteni de-ai noștri. SADOVEANU, O. VII 26. ◊ (Cu inversarea construcției) Venise mai cu samă pentru sfatul lui obișnuit cu doamna Anastasia în privința gospodăriilor lor împănate în toată țara. SADOVEANU, Z. C. 253. ◊ (Cu nuanță peiorativă) Ai împănat cabinetul ministerial cu toți prietenii. CAMIL PETRESCU, T. II 430. ◊ Fig. Enigme mitologice și istorice, cu care cărturarii împănează scrierile lor. ODOBESCU, S. III 312. ◊ Refl. Pămîntul... începe... a se împăna cu mii și mii de floricele. MARIAN, O. I 1. 3. A îmbina două sau mai multe obiecte cu ajutorul unei pene astfel încît să se suprime jocul sau mișcarea relativă dintre ele. Badea cu-n plug bine-mpănat Și tot cu fer ferecat... S-au apucat de arat. ALECSANDRI, P. P. 102. Coasa merse cîteva obrațe și o dată sări din toporîște cu o mare putere. O împănez din nou și, începînd din nou a cosi, iarăși sări. ȘEZ. I 85.

A ÎMPĂNÁ ~éz tranz. 1) (carne sau unele legume) A cresta, introducând slănină, usturoi (și condimente). 2) (unelte) A asambla cu ajutorul unei pene, asigurând stabilitatea. 3) (spații, suprafețe etc.) A umple, distribuind elemente omogene printre alte elemente. /<lat. impinare

împănà v. 1. a străpunge carnea cu slănină; 2. fig. a străpunge: să-l împăneze cu o săgeată în piept AL.; 3. a umplea din toate părțile; a împănat lumea cu soli. [V. pană, felie de slănină].

împănéz v. tr. (d. pană). Înfig fire de usturoĭ, de slănină orĭ de alt-ceva într’o friptură, într’o patlageană ș. a.: patlagene împănate. Fig. Iron. Umplu, împuĭez: Jidaniĭ au împănat țara. A împăna fuga, a o împunge la fugă, a o lua la fugă.

împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri

împănáre s. f., g.-d. art. împănării; pl. împănări

împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză

împăná vb., ind. prez. 1 sg. împănéz, 3 sg. și pl. împăneáză

ÎMPĂNÁ vb. (prin Transilv.) a șpicălui. (A ~ carnea cu usturoi.)

ÎMPĂNÁ vb. v. împânzi, înțesa, umple.

ÎMPĂNA vb. (prin Transilv.) a șpicălui. (A ~ carnea cu usturoi.)

împăna vb. v. ÎMPÎNZI. ÎNȚESA. UMPLE.

împăna, împănez v. t. (intl.) a lovi, a străpunge, a spinteca (pe cineva) cu cuțitul.