10 definiții pentru împăienjenire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjeníre (SADOVEANU, M. 179), împăiejeníre (ODOBESCU, S. I 139), păienjeníre (DEȘLIU, M. 8) s. f.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.

PĂIENJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii

împăienjeníre s. f. (sil. -ien-), g.-d. art. împăienjenírii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂIENJENÍRE s. încețoșare, păienjenire, tulburare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~a vederii, a privirii.)

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)

Intrare: împăienjenire
împăienjenire substantiv feminin
  • silabație: -ien- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenire
  • ‑mpăienjenire
  • împăienjenirea
  • ‑mpăienjenirea
plural
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirile
  • ‑mpăienjenirile
genitiv-dativ singular
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirii
  • ‑mpăienjenirii
plural
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirilor
  • ‑mpăienjenirilor
vocativ singular
plural
împăiejenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenire
  • ‑mpăiejenire
  • împăiejenirea
  • ‑mpăiejenirea
plural
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirile
  • ‑mpăiejenirile
genitiv-dativ singular
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirii
  • ‑mpăiejenirii
plural
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirilor
  • ‑mpăiejenirilor
vocativ singular
plural
împăinjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenire
  • ‑mpăinjenire
  • împăinjenirea
  • ‑mpăinjenirea
plural
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirile
  • ‑mpăinjenirile
genitiv-dativ singular
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirii
  • ‑mpăinjenirii
plural
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirilor
  • ‑mpăinjenirilor
vocativ singular
plural
păienjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjenire
  • păienjenirea
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirile
genitiv-dativ singular
  • păienjeniri
  • păienjenirii
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăienjenire, împăienjenirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi împăienjeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.