21 de definiții pentru îmbumbat
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relaționale (5)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbumbat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbumba1)] 1-2 Îmbumbare (1-2).
îmbumbat2, ~ă a [At: MARIAN, NU. 607 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbumba1] 1 Încheiat cu nasturi. 2 (Fig; d. caracterul oamenilor) Nesociabil. 3 (Fig; d. caracterul oamenilor) Rigid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbumba1 vt [At: BARONZI, L. 110 / V: (Mol) ~bia / Pzi: ~bez / E: în- + bumb] (Mol; Trs) 1 A coase nasturi Si: a bumbi. 2 A încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbumba2 v vz îmbumbi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbumbia v vz îmbumba1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbiá, îmbumbiez, vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMBUMBÁ îmbúmb tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbúmb, a -á v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbumbá vb., ind. prez. 1 sg. îmbúmb, 3 sg. și pl. îmbúmbă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBUMBÁT adj. v. încheiat, închis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbumbat adj. v. ÎNCHEIAT. ÎNCHIS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUMBÁ vb. v. încheia, închide.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbumba vb. v. ÎNCHEIA. ÎNCHIDE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A îmbumba ≠ a dezbumba
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbumbát, -ă, îmbumbați, -te, adj. – (reg.) Închis la nasturi. – Din îmbumba.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. – 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Îm- + bumb „nasture” + -a.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îmbumbat, îmbumbatăadjectiv
îmbumba, îmbumbverb
- 1. A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. DLRLC
-
etimologie:
- În + bumb DEX '98 DEX '09