21 de definiții pentru îmbumbat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbumbat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbumba1)] 1-2 Îmbumbare (1-2).

îmbumbat2, ~ă a [At: MARIAN, NU. 607 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbumba1] 1 Încheiat cu nasturi. 2 (Fig; d. caracterul oamenilor) Nesociabil. 3 (Fig; d. caracterul oamenilor) Rigid.

ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.

ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.

ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.

ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.

îmbumba1 vt [At: BARONZI, L. 110 / V: (Mol) ~bia / Pzi: ~bez / E: în- + bumb] (Mol; Trs) 1 A coase nasturi Si: a bumbi. 2 A încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.

îmbumba2 v vz îmbumbi

îmbumbia v vz îmbumba1

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbiá, îmbumbiez, vb. I.

A ÎMBUMBÁ îmbúmb tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb

îmbúmb, a v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă

îmbumbá vb., ind. prez. 1 sg. îmbúmb, 3 sg. și pl. îmbúmbă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUMBÁT adj. v. încheiat, închis.

îmbumbat adj. v. ÎNCHEIAT. ÎNCHIS.

ÎMBUMBÁ vb. v. încheia, închide.

îmbumba vb. v. ÎNCHEIA. ÎNCHIDE.

A îmbumba ≠ a dezbumba

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbumbát, -ă, îmbumbați, -te, adj. – (reg.) Închis la nasturi. – Din îmbumba.

îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).

îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. – 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Îm- + bumb „nasture” + -a.

Intrare: îmbumbat
îmbumbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatul
  • îmbumbatu‑
  • ‑mbumbatul
  • ‑mbumbatu‑
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbata
  • ‑mbumbata
plural
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbații
  • ‑mbumbații
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatele
  • ‑mbumbatele
genitiv-dativ singular
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatului
  • ‑mbumbatului
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatei
  • ‑mbumbatei
plural
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbaților
  • ‑mbumbaților
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatelor
  • ‑mbumbatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbumbat, îmbumbaadjectiv

îmbumba, îmbumbverb

  • 1. regional A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. DLRLC
etimologie:
  • În + bumb DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.