ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

zvânturatic, ~ă a [At: POLIZU / V: ~tec / S și: sv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zvântura + -atic] 1-2 a Zvăpăiat (1-2). 3 Aventuros (16).

ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.

ZVÂNTURÁTIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. Zvânturat. [Var.: zvânturátec, -ă adj.] – Din zvântura + suf. -atic.

ZVÂNTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) v. ZVÂNTURAT. /a se zvântura + suf. ~ic

svânturatic, ~ă a vz zvânturatic

zvânturatec, ~ă a vz zvânturatic

zvînturatec, -ă adj. v. zvînturatic.

zvînturatic, -ă adj. (fam.; despre oameni) Zvînturat. • pl. -ci, -ce. și zvînturatec, -ă adj. /zvîntura + -atic.

ZVÎNTURÁTEC, -Ă adj. v. zvînturatic.

ZVÎNTURÁTIC, -Ă, zvînturatici, -e, adj. (Și în forma zvînturatec) Zvînturat. Pe măsură ce creștea... semăna cu mamă-sa, fiind tot mai frumoasă și zvînturatecă. PAS, Z. I 183. ♦ (Substantivat) Aventurier. În zilele lui Despot-vodă... ale aceștia zvînturatic de geniu. BĂLCESCU, O. II 176. – Variantă: zvînturátec, -ă adj.

svânturatic a. sburdalnic.

vînturátic, -ă adj. Cam vînturat, cam zvăpăĭat, sturlubatic, fluturatic. – Și zv-.

zvînturát(ic), V. vînturatic.

zvânturátic (fam.) adj. m., pl. zvânturátici; f. zvânturátică, pl. zvânturátice

zvânturátic adj. m., pl. zvânturátici; f. sg. zvânturátică, pl. zvânturátice

ZVÂNTURÁTIC adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic.

ZVÂNTURÁTIC adj. v. aventuros.

ZVÎNTURATIC adj. 1. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturat, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.) 2. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)

zvînturatic adj. v. AVENTUROS.