14 definiții pentru aventurier
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aventuriér, ~ă [At: HASDEU, I. C. 65 / Pl: ~i / E: fr aventurier] 1-12 smf, a (Persoană) care se implică adeseori în aventuri (1-6) Si: aventurar (1-2), aventurist (1-6). 13-18 a Cu caracter de aventură (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană fără principii, care umblă după aventuri; om fără căpătîi, care cutreieră lumea (trăind din afaceri necurate). Oameni oficiali și gravi, cu masca zîmbetului fals pe buze, dau mîna cu aventurierii și escrocii, barcagiii de ieri, milionarii de azi. BART, E. 146. – Pronunțat: -ri-er.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri: (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AVENTURIÉR ~i m. Persoană care caută aventuri. [Sil. -ri-er] /<fr. aventurier, it. avventuriero
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aventurier m. 1. cel ce caută aventuri: vântură-țară; 2. cel ce trăește din intrigi, om fără căpătâiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aventuriér (-ri-er) s. m., pl. aventuriéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aventuriér s. m. (sil. -ri-er), pl. aventuriéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aventurier, -ră f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AVENTURIER s. (rar) aventurist, (pop.) vînturător, vîntură-lume, vîntură-țară, (înv.) zvînturat. (E un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ri-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
aventurier, aventurierisubstantiv masculin aventurieră, aventurieresubstantiv feminin
- 1. Persoană căreia îi plac aventurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: aventurist vântură-lume vântură-țară vânturător zvânturat
- Oameni oficiali și gravi, cu masca zîmbetului fals pe buze, dau mîna cu aventurierii și escrocii, barcagiii de ieri, milionarii de azi. BART, E. 146. DLRLC
-
etimologie:
- aventurier DEX '09 DEX '98 DN