optziuni
  • info

14 definitzii pentru aventurier

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AVENTURIÉR A aventurieri e s. m. shi f. Persoana careia i plac aventurile. [Pr.: rier] Din fr. aventurier.

AVENTURIÉR A aventurieri e s. m. shi f. Persoana careia i plac aventurile. [Pr.: rier] Din fr. aventurier.

aventuriér ~a [At: HASDEU I. C. 65 / Pl: ~i / E: fr aventurier] 112 smf a (Persoana) care se implica adeseori in aventuri (16) Si: aventurar (12) aventurist (16). 1318 a Cu caracter de aventura (16).

AVENTURIÉR A aventurieri e s. m. shi f. Persoana fara principii care umbla dupa aventuri; om fara capatii care cutreiera lumea (traind din afaceri necurate). Oameni oficiali shi gravi cu masca zimbetului fals pe buze dau mina cu aventurierii shi escrocii barcagiii de ieri milionarii de azi. BART E. 146. Pronuntzat: rier.

AVENTURIÉR A aventurieri e s. m. shi f. Persoana care umbla dupa aventuri. [Pr.: rier] Dupa fr. aventurier.

AVENTURIÉR A s.m. shi f. Om care cauta aventuri: (depr.) om fara capatai vagabond derbedeu. [Pron. rier. / < fr. aventurier it. avventuriero].

AVENTURIÉR A s. m. f. om care cauta aventuri om fara capatai vagabond. (< fr. aventurier it. avventuriere)

AVENTURIÉR ~i m. Persoana care cauta aventuri. [Sil. rier] /<fr. aventurier it. avventuriero

aventurier m. 1. cel ce cauta aventuri: vanturatzara; 2. cel ce traeshte din intrigi om fara capataiu.

*aventuriér a s. (fr. aventurier ière). Care cauta aventurĭ vinturatzara vagabond.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

aventuriér (rier) s. m. pl. aventuriéri

aventuriér s. m. (sil. rier) pl. aventuriéri

aventurier ra f.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

AVENTURIÉR s. (rar) aventurist (pop.) vanturator vanturalume vanturatzara (inv.) zvanturat. (E un ~.)

AVENTURIER s. (rar) aventurist (pop.) vinturator vinturalume vinturatzara (inv.) zvinturat. (E un ~.)

Intrare: aventurier
  • silabatzie: -ri-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aventurier
  • aventurierul
  • aventurieru‑
plural
  • aventurieri
  • aventurierii
genitiv-dativ singular
  • aventurier
  • aventurierului
plural
  • aventurieri
  • aventurierilor
vocativ singular
  • aventurierule
  • aventuriere
plural
  • aventurierilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aventurier, aventurierisubstantiv masculin
aventuriera, aventurieresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.