ZÍMBRU¹ zimbri s. m. Animal salbatic masiv din familia bovinelor cu corpul acoperit cu o blana deasa pasloasa cu capul mare shi lat cu coamele scurte intoarse in afara in fatza shi in sus cu greabanul inalt cu gatul shi cu barbia acoperite cu par lung raspandit in Carpatzi iar astazi ocrotit in rezervatzii naturale (Bison bonasus). Din sl. zonbrŭ.

zimbru¹ sm [At: URECHE LET. I 97/22 / Pl: ~ri / V: (irg) zam~ / E: slv зѫбръ cf rs зубр] 1 Animal salbatic masiv din familia bovinelor cu capul scurt shi lat cu coarne scurte intoarse in sus cu greabanul inalt shi cu gatul shi barbia acoperite cu par lung iar restul corpului cu o blana deasa pasloasa care astazi este ocrotit in rezervatzii naturale fiind pe cale de disparitzie Si: bizon (Bison bonasus). 2 (Pex) Bour (1). 3 (Inv; Mol) Figura simbolica reprezentand un cap de zimbru (1) care a servit k semn conventzional distinctiv pe steme steaguri sau monede. 4 (Inv; pex) Emblema avand un zimbru (3) Si: bour (6).

zimbru s.m. 1 (zool.) Animal salbatic din familia bovinelor masiv cu corpul acoperit cu o blana deasa pisloasa cu capul mare shi lat cu coarnele scurte intoarse in afara in fatza shi in sus cu greabanul inalt cu gitul shi cu barbia acoperite cu par lung care este pe cale de disparitzie fiind ocrotit in rezervatzii naturale (Bison bonasus). Dupa aceea nai sa mai auzi mugetul cerbilor shi al zimbrilor (SADOV.). 2 Ext. Bour (Bos primigenius). 3 Cap de bour reprezentat pe steme steaguri sau monede in Moldova. Nea aratat stema familiei in herbul careia se deslushea shi un cap de zimbru (VOIC.). ♦ Ext. Stema emblema avind o asemenea figura. • pl. i. /<sl. veche *зѫбръ.

ZÍMBRU zimbri s. m. Animal salbatic masiv din familia bovinelor cu corpul acoperit cu o blana deasa pasloasa cu capul mare shi lat cu coarnele scurte intoarse in afara in fatza shi in sus cu greabanul inalt cu gatul shi cu barbia acoperite cu par lung care astazi aflat pe cale de disparitzie este ocrotit in rezervatzii naturale (Bison bonasus). Din sl. zonbrŭ.

ZÍMBRU zimbri s. m. Animal salbatic din familia bovinelor cu capul mare cu greabanul puternic cu coamele groase shi scurte rasucite in sus cu gitul scurt shi barbia acoperite de par lung astazi pe cale de disparitzie (odinioara raspindit shi in Carpatzi) (Bison europaeus). In finatzurile fara de hotar trebuiau sa iasa sara la pashune zimbrii shi cerbii nesuparatzi de desimea oamenilor. SADOVEANU O. VII 57. Carabatz a ucis cu toporul un zimbru. DELAVRANCEA O. II 119. Acea dalba de moshie Toatan veci a ta sa fie Cind prin tinea fi scapata De o fiaran fricoshata De un zimbru fioros Careo calcan sus shin gios! ALECSANDRI P. P. 166. ◊ Fig. (Cu aluzie la infatzisharea mareatza a animalului) Maretzul cap de zimbru al regelui invins In vesele fanfare din umeri fu desprins. EFTIMIU I. 146. El revoacan dulci icoane a istoriei minune Vremea lui SHtefan cel Mare zimbru sombru shi regal. EMINESCU O. 135. ♦ (Impropriu) Cap de bour reprezentat pe vechea stema a Moldovei. Pe antice monumente am vazut ades sculptate Acvila ce poarta crucea. Zimbru tzariinvecinate Sub o mina intrunite figurind. ALEXANDRESCU M. 161.

ZÍMBRU zimbri s. m. Animal salbatic din familia bovinelor cu capul scurt shi lat cu coarnele scurte intoarse in sus cu greabanul inalt gatul shi barbia acoperite cu par lung; astazi este pe cale de disparitzie (dar odinioara a fost raspandit shi in Carpatzi) (Bison europaeus). Slav (v. sl. zonbrŭ).

ZÍMBRU ~i m. Animal salbatic rumegator de talie mare avand greabanul ridicat in sus coarne scurte iar gatul shi barbia acoperite de par lung. /<sl. zonbru

zimbru m. 1. Mold. bour: un cap de zimbru era vechea stema a Moldovei; 2. (poetic) Moldova: peste muntzi intr’a zimbrului domnie AL.; 3. fig. erou: zimbrii fioroshi din codrii Rahovei AL. SHtefan cel mare zimbru sombru shi regal EM. [Slav. ZÕBRĬ].

zímbru shi zímbru m. (vsl. zombrĭ rut. pol. zubr. Cp. cu raspintie fatza de raspintie). Un fel de bivol salbatic (bison priscus) care maĭ traĭa pin Moldova in seculu 18 shi al caruĭ cap (confundat cu al bouruluĭ) a fost luat de Moldovenĭ shi de Mecklemburghejĭ k marca a tzariĭ. Astazĭ se maĭ afla zimbri (saŭ poate bourĭ?) la Altamira (Spania) in Périgord (Francia) in codru de la Bĭelovej (Lituania) shi peste 600 in Caucaz pe foastele moshiĭ ale mareluĭ duce Sergiŭ Mihailovicĭ. Is foarte salbaticĭ evita prezentza omuluĭ shi se zice cashĭ ucid puĭu daca omu a pus mina pe el. Se maĭ afla in America de Nord un fel de zimbri numitzĭ bizonĭ care traĭaŭ odinioara in turme ĭar azĭ is redushĭ la maĭ putzin de o mie. corectata

zímbru V. zimbru.

zímbru¹ (animal) s. m. art. zímbrul; pl. zímbri art. zímbrii

zímbru (animal) s. m. art. zímbrul; pl. zimbri art. zímbrii

zimbru zimbri (zambru) s.m. (dial.; zool.) Bour bizon (Bison bonasus). Termen atestat in toponime: Dealul Zambrului (Sacel) Valea Zambrilor (Libotin) Dosu Zambritzei (Lapushu Romanesc) Izvoru Zambrului (Groshii TZibleshului). ♦ Animal legendar vanat de voievodul maramureshean Dragosh descalecatorul Moldovei. Termenul apare in toate cronicile (Letopisetzul de la Bistritza Cronica sarbomoldava de la Neamtz Cronica Anonima) pana la V. Ureche: „Venitau Dragosh voievod din Maramuresh de la TZara Ungureasca la vanat dupa un zimbru shi domni 2 ani”. Dragosh „shia facut pecete domneasca pentru toata tzara cu cap de zimbru” (Cronica Anonima). Prima pecete a Sighetului care era reprezentat un zimbru dateaza din 3 oct. 1383 (Tomi 2005: 34). Din vsl. zonbrǔ (> dzimbru rom. mediev.) (Scriban DLRM DEX).