ZÍMBRU zimbri s. m. Animal salbatic din familia bovinelor cu capul mare cu greabanul puternic cu coamele groase shi scurte rasucite in sus cu gitul scurt shi barbia acoperite de par lung astazi pe cale de disparitzie (odinioara raspindit shi in Carpatzi) (Bison europaeus). In finatzurile fara de hotar trebuiau sa iasa sara la pashune zimbrii shi cerbii nesuparatzi de desimea oamenilor. SADOVEANU O. VII 57. Carabatz a ucis cu toporul un zimbru. DELAVRANCEA O. II 119. Acea dalba de moshie Toatan veci a ta sa fie Cind prin tinea fi scapata De o fiaran fricoshata De un zimbru fioros Careo calcan sus shin gios! ALECSANDRI P. P. 166. ◊ Fig. (Cu aluzie la infatzisharea mareatza a animalului) Maretzul cap de zimbru al regelui invins In vesele fanfare din umeri fu desprins. EFTIMIU I. 146. El revoacan dulci icoane a istoriei minune Vremea lui SHtefan cel Mare zimbru sombru shi regal. EMINESCU O. 135. ♦ (Impropriu) Cap de bour reprezentat pe vechea stema a Moldovei. Pe antice monumente am vazut ades sculptate Acvila ce poarta crucea. Zimbru tzariinvecinate Sub o mina intrunite figurind. ALEXANDRESCU M. 161.