11 definiții pentru zicătură
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Zice + suf. -ătură.
ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Zice + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zicătură sf [At: M. COSTIN, O. 173 / Pl: ~ri / V: (înv; nob) zăc~ / E: zice + -ătură] 1 (Îrg) Zisă (1). 2-4 (Îrg) Zicătoare (5, 7-8). 5 (Îrg) Executare a unui cântec la un instrument muzical (de către lăutari) însoțită de versuri hazlii Si: cântare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zicătură s.f. 1 Zicătoare. 2 (înv., reg.) Cîntec. ♦ Cîntare. • pl. -i. /zice + -ătură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. (Regional, rar) 1. (Mai ales la pl.) Comunicare (transmisă oral) constituind o expresie, o zicătoare, o snoavă. Iordachi Golescu... s-a îndemnat a aduna feluri de zicături, cuvinte adevărate și anecdote ce se ziceau prin Țara Romînească. La TDRG. 2. Cîntec; cîntare. El știa că după zicătura acestuia joacă orișice ființă. SBIERA, P. 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare. 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zicătură f. Buc. cântare de instrumente muzicale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zicătúră f., pl. ĭ. Zicătoare. Vechĭ. Cîntec dintr’un instrument). Felu de a cînta (dintr’un instrument): halal zicătură!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zicătúră s. f., g.-d. art. zicătúrii; pl. zicătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zicătúră s. f., g.-d. art. zicătúrii; pl. zicătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZICĂTÚRĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zicătură s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zicătură, zicăturisubstantiv feminin
-
- Iordachi Golescu... s-a îndemnat a aduna feluri de zicături, cuvinte adevărate și anecdote ce se ziceau prin Țara Romînească. La TDRG. DLRLC
-
-
- El știa că după zicătura acestuia joacă orișice ființă. SBIERA, P. 7. DLRLC
-
etimologie:
- Zice + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98 DLRM