ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgâlțâit¹ sn [At: POPA, V. 316 / S și: sg~ / Pl: ~uri / E: zgâlțâi] Zguduitură (1).

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțâituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțâituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgîlțîit¹ s.n. Zgîlțîială. • pl. -uri. /v. zgîlțîi.

ZGÎLȚÎÍT s. n. Faptul de a zgîlțîi; scuturătură, tremurare, zguduire. În zgîlțîitul frigurilor, ai tras cu urechea, cînd mama spunea tatălui tău că și pe alte străzi au mai murit copii. PAS, Z. I 216. Tremura într-un zgîlțîit, care n-o lăsa nici să vorbească și bîiguia ceva neînțeles. POPA, V. 316.

zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi

zgâlțâít s. n., pl. zgâlțâíturi

ZGÂLȚÂÍT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

ZGÎLȚÎIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu un ~ zdravăn l-a sculat.)