ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci² (I). – V. zgârci².

zgârcire sf [At: LB / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: zgârci⁴] 1 Încovoiere a propriului corp (sau a unei părți a corpului) de frică, de frig etc. apropiindu-și (foarte) mult extremitățile sau părțile mobile unele de altele, facându-l să devină (aparent) mai mic Si: chircire (1), contractare (5), contracție (1), ghemuire (1), ghemuit¹ (1), închircire, închircit¹, strângere, (rar) strâns¹, stârcire (1), stărcit¹ (1), (îvp) zgârcitură (1). 2 (Prc) Atrofiere (1). 3 (Înv) Zgârcenie (2).

ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci² (1). – V. zgârci².

ZGÂRCÍRE, zgârciri, s. f. Acțiunea de a (se) zgârci (1); contractare, încordare, chircire.

zgîrcire s.f. Acțiunea de a se zgîrci și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zgîrci².

ZGÎRCÍRE, zgîrciri, s. f. Acțiunea de a se zgîrci; contractare, încordare, chircire. Trebuie să se vadă zgîrcirea picioarelor. CAMILAR, N. I 372.

zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgărcíri

zgârcíre s. f., g.-d. art. zgârcírii; pl. zgârcíri

ZGÂRCÍRE s. 1. v. chircire. 2. v. contractare.

ZGÎRCIRE s. 1. chircire, contractare, ghemuire, închircire, strîngere. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. contractare, contracție, strîngere, (înv.) strînsoare, zgîrcitură. (~ a unui mușchi.)