10 definitzii pentru zelatoare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ZELATÓR OÁRE zelatori oare s. m. shi f. (Livr.) Persoana zeloasa. Din fr. zélateur.
ZELATÓR OÁRE zelatori oare s. m. shi f. (Livr.) Persoana zeloasa. Din fr. zélateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
zelator ~oare [At: PROT.POP. / Pl: ~i ~oare / E: fr zélateur] 1 smf (Iuz) Persoana care actzioneaza cu mult zel (1) Si: (ivr) zelot (1). 2 smf (Rar) Admirator al unei persoane ilustre adept al ideilor teoriilor raspandite de aceasta persoana. 3 sm (Rar) Zelot (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
zelator oare adj. s.m. s.f. 1 adj. s.m. s.f. (Persoana) zeloasa. 2 s.m. s.f. (inv.) Zelot (in Palestina). • pl. ori oare. /<fr. zélateur.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
ZELATÓR OÁRE s.m. shi f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ZELATÓR OARE zelatóri oare adj. s. m. shi s. f. (Om) Zelos; Zelot (1). (din fr. zélateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de tavi
- actziuni
zelatór oáre s. m. f. (peior.) Persoana zeloasa ◊ „Totzi zelatorii cultului lui Ceaushescu stranshi in ograda rau mirositoare a «Romaniei Mari» i reprosheaza lui Deshliu proletcultismul intailor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictiseshte repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3 DEXS)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizata de Editura Logos
- adaugata de raduborza
- actziuni
zelator m. cel ce lucreaza cu zel pentru o cauza.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*zelatór oáre s. (lat. zelator). Care lucreaza cu zel: zelatoriĭ credintzeĭ. Membru al uneĭ secte jidaneshtĭ din Ĭerusalim supt imparatu Titu.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
zelatoáre s. f. g.d. art. zelatoárei; pl. zelatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
zelatór s. m. pl. zelatóri; f. sg. shi pl. zelatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
zelatoare, zelatoaresubstantiv feminin zelator, zelatorisubstantiv masculin
-
- Totzi zelatorii cultului lui Ceaushescu stranshi in ograda rau mirositoare a «Romaniei Mari» i reprosheaza lui Deshliu proletcultismul intailor sale volume. R.lit. 28 I 92 p. 15. DCR2
- Moartea se plictiseshte repede de zelatorii ei. R.lit. 1218 V 93 p. 7. DCR2
-
etimologie:
- zélateur DEX '09 DEX '98 DN DCR2