10 definiții pentru zelatoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zelator, ~oare [At: PROT.-POP. / Pl: ~i, ~oare / E: fr zélateur] 1 smf (Iuz) Persoană care acționează cu mult zel (1) Si: (îvr) zelot (1). 2 smf (Rar) Admirator al unei persoane ilustre, adept al ideilor, teoriilor răspândite de această persoană. 3 sm (Rar) Zelot (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zelator, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) zeloasă. 2 s.m., s.f. (înv.) Zelot (în Palestina). • pl. -ori, -oare. /<fr. zélateur.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZELATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZELATÓR, -OARE, zelatóri, -oare, adj., s. m. și s. f. (Om) Zelos; Zelot (1). (din fr. zélateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zelatór, -oáre s. m. f. (peior.) Persoană zeloasă ◊ „Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictisește repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zelator m. cel ce lucrează cu zel pentru o cauză.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*zelatór, -oáre s. (lat. zelator). Care lucrează cu zel: zelatoriĭ credințeĭ. Membru al uneĭ secte jidăneștĭ din Ĭerusalim supt împăratu Titu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zelatoáre s. f., g.-d. art. zelatoárei; pl. zelatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zelatór s. m., pl. zelatóri; f. sg. și pl. zelatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
zelatoare, zelatoaresubstantiv feminin zelator, zelatorisubstantiv masculin
-
- Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume. R.lit. 28 I 92 p. 15. DCR2
- Moartea se plictisește repede de zelatorii ei. R.lit. 1218 V 93 p. 7. DCR2
-
etimologie:
- zélateur DEX '09 DEX '98 DN DCR2