10 definitzii pentru zelatoare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ZELATÓR OÁRE zelatori oare s. m. shi f. (Livr.) Persoana zeloasa. Din fr. zélateur.

ZELATÓR OÁRE zelatori oare s. m. shi f. (Livr.) Persoana zeloasa. Din fr. zélateur.

zelator ~oare [At: PROT.POP. / Pl: ~i ~oare / E: fr zélateur] 1 smf (Iuz) Persoana care actzioneaza cu mult zel (1) Si: (ivr) zelot (1). 2 smf (Rar) Admirator al unei persoane ilustre adept al ideilor teoriilor raspandite de aceasta persoana. 3 sm (Rar) Zelot (2).

zelator oare adj. s.m. s.f. 1 adj. s.m. s.f. (Persoana) zeloasa. 2 s.m. s.f. (inv.) Zelot (in Palestina). • pl. ori oare. /<fr. zélateur.

ZELATÓR OÁRE s.m. shi f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur].

ZELATÓR OARE zelatóri oare adj. s. m. shi s. f. (Om) Zelos; Zelot (1). (din fr. zélateur)

zelatór oáre s. m. f. (peior.) Persoana zeloasa ◊ „Totzi zelatorii cultului lui Ceaushescu stranshi in ograda rau mirositoare a «Romaniei Mari» i reprosheaza lui Deshliu proletcultismul intailor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictiseshte repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3 DEXS)

zelator m. cel ce lucreaza cu zel pentru o cauza.

*zelatór oáre s. (lat. zelator). Care lucreaza cu zel: zelatoriĭ credintzeĭ. Membru al uneĭ secte jidaneshtĭ din Ĭerusalim supt imparatu Titu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

zelatoáre s. f. g.d. art. zelatoárei; pl. zelatoáre

zelatór s. m. pl. zelatóri; f. sg. shi pl. zelatoáre

Intrare: zelatoare
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zelatoare
  • zelatoarea
plural
  • zelatoare
  • zelatoarele
genitiv-dativ singular
  • zelatoare
  • zelatoarei
plural
  • zelatoare
  • zelatoarelor
vocativ singular
  • zelatoare
  • zelatoareo
plural
  • zelatoarelor
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

zelatoare, zelatoaresubstantiv feminin
zelator, zelatorisubstantiv masculin

  • 1. livresc Persoana zeloasa. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 DCR2
    • format_quote Totzi zelatorii cultului lui Ceaushescu stranshi in ograda rau mirositoare a «Romaniei Mari» i reprosheaza lui Deshliu proletcultismul intailor sale volume. R.lit. 28 I 92 p. 15. DCR2
    • format_quote Moartea se plictiseshte repede de zelatorii ei. R.lit. 1218 V 93 p. 7. DCR2
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.