3 definiții pentru zbiciuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. – Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Din bici.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBICIUÍ vb. v. biciui, șfichiui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: zbiciuit
zbiciuit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
zbiciui, zbiciuiescverb
etimologie:
- Prefix s- + biciui DEX '09 DEX '98