opțiuni
  • info

17 definiții pentru zbici (usca)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec.

zbici3 [At: BIBLIA (1688), 2332/1 / S și: sb~ / Pzi: ~icesc / E: nct] 1-2 vtr (Îvp) A (se) zvânta (1-2). 3-4 vtr (Reg; c. i. conținutul unui recipient) A (se) goli până la ultima picătură. 5 vt (Reg; c. i. rufe) A limpezi. 6-7 vtr (Reg) A (se) smuci pentru a se elibera dintr-o strânsoare.

zbici1 s.n. v. bici.

zbici2 vb. IV. refl., tr. (înv., reg.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvînta. Pămîntul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul (REBR.). • prez.ind. -esc. și smici vb. IV. /etimol. nec.

ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec.

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. A se usca (la suprafață); a se zvînta. Răspunde, omule, dacă se găsește aicea foc, să ne încălzim și să ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pămîntul s-a zbicit. REBREANU, R. I 92. Pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit, pe unde-l plesnise pielea de cravașă, și sîngele de-abia se zbicise. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ Refl. impers. Dacă nu mai plouă, dacă mîine iese soarele, începe a intra apa în glod, ș-apăi începe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133. De vreo cîteva zile se-ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136. ◊ Tranz. Soarele toamnei, cu puteri puține, a zbicit pămîntul. STANCU, D. 53. Era o urmă cotită de cară... mlaștină hleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în scurt, vîntul și soarele o zbiceau cu grăbire. SADOVEANU, Z. C. 70.

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta.

A ZBICÍ ~ésc tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec.

A SE ZBICÍ se ~éște intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zvânta. /Orig. nec.

sbicì v. a usca la soare, a svânta: a sbici rufe. [Origină necunoscută].

1) zbicésc, v. tr. (slav). Usuc puțin, zvîntez (rufele, drumu): vîntu zbicește drumu, rufele s’aŭ zbicit. V. ujujesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 să zbiceáscă

zbicí (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiceáscă

zbici (conj. zbicească)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBICÍ vb. v. usca.

ZBICI vb. a se usca, a se zvînta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zbicí, zbicesc, vb. tranz., refl. – A se zvânta, a se usca. – Et. nec. (DEX, MDA).

Intrare: zbici (usca)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbici
  • zbicire
  • zbicit
  • zbicitu‑
  • zbicind
  • zbicindu‑
 singular plural
  • zbicește
  • zbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbicesc
 (să)
  • zbicesc
  • zbiceam
  • zbicii
  • zbicisem
a II-a (tu)
  • zbicești
 (să)
  • zbicești
  • zbiceai
  • zbiciși
  • zbiciseși
a III-a (el, ea)
  • zbicește
 (să)
  • zbicească
  • zbicea
  • zbici
  • zbicise
plural I (noi)
  • zbicim
 (să)
  • zbicim
  • zbiceam
  • zbicirăm
  • zbiciserăm
  • zbicisem
a II-a (voi)
  • zbiciți
 (să)
  • zbiciți
  • zbiceați
  • zbicirăți
  • zbiciserăți
  • zbiciseți
a III-a (ei, ele)
  • zbicesc
 (să)
  • zbicească
  • zbiceau
  • zbiciră
  • zbiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbici, zbicescverb

  • 1. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Răspunde, omule, dacă se găsește aicea foc, să ne încălzim și să ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193. DLRLC
    • format_quote Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pămîntul s-a zbicit. REBREANU, R. I 92. DLRLC
    • format_quote Pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit, pe unde-l plesnise pielea de cravașă, și sîngele de-abia se zbicise. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Dacă nu mai plouă, dacă mîine iese soarele, începe a intra apa în glod, ș-apăi începe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal De vreo cîteva zile se-ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136. DLRLC
    • format_quote Soarele toamnei, cu puteri puține, a zbicit pămîntul. STANCU, D. 53. DLRLC
    • format_quote Era o urmă cotită de cară... mlaștină hleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în scurt, vîntul și soarele o zbiceau cu grăbire. SADOVEANU, Z. C. 70. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.