VĂZÚT¹ s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a vedea; capacitatea de a vedea; văz. – V. vedea.

văzut¹ sn [At: CORESI, EV. 414 / Pl: (rar) ~uri, (îvr) ~e / E: vedea] (Îrg) 1-2 Văz (1-2).

văzut², ~ă a [At: CORESI, EV. 350 / Pl: ~uți, ~e / E: vedea] 1 Care se vede (14). 2 (Îrg) Care atrage privirile. 3 De care s-a luat cunoștință în mod nemijlocit. 4 (Înv) Perceptibil cu ajutorul simțurilor Si: vizibil (1). 5 (Înv) Care este evident (1). 6 (Înv) Care se află în realitate Si: existent (1). 7 (Înv) Care trăiește. 8 (Îrg; d. oameni) Care deține o poziție socială importantă. 9 (Îrg; d. oameni) Care se bucură de recunoașterea publică a importanței, a puterii sale. 10 (Îrg; d. oameni) Care are influență.

văzut¹ s.n. Faptul de a vedea; simțul văzului; văz. Acest „altceva”... e ceva imanent văzutului imediat (BLA.). • pl. -uri. /v. vedea.

VĂZÚT¹ s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a vedea; capacitatea de a vedea; văz. – V. vedea.

VĂZÚT¹ s. n. (Învechit și regional) 1. Faptul de a vedea; văz, vedere. Cu văzutul ați văzut Zînișoara munților? ALECSANDRI, P. I 102. Scriitorii vor a pătrunde la inimă, la auzul și la văzutul romînului. RUSSO, S. 69. Nopțile tale încîntă auzul, ziua farmecă văzutul... mîndră mea țară. id. O. 22. Iubește-mă din văzut, Dacă nu mă poți mai mult. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 47. ◊ Expr. Din văzute = văzînd. 2. (Rar) Vizită. Împăratul au mai mers încă... la primblat și în văzute. SBIERA, P. 108. – Formă gramaticală: (în expr.) văzute.

văzut n. vedere: cu văzutul ce intâlniu? AL. ║ a. cu vază: e om văzut în partea locului CAR.

văzút s. n.

văzúte¹ (din ~) loc. adv.

VĂZÚT s. v. ochi, văz, vedere.

văzut s. v. OCHI. VĂZ. VEDERE.

MIRABILE DICTU (VISU) (lat.) e minunat de spus (de văzut) – Un spectacol (o întâmplare) mirabile dictu (visu).