opțiuni
  • info

16 definiții pentru vâsli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.

vâsli [At: COD. VOR.2 42/8 / V: (îrg) vânsla (Pzi: vânslez, îvr, vânslu) vânsli, ~la (Pzi: ~lez), (reg) vâzla, vâzli, (îvr) vârs~ / Pzi: ~lesc / E: vâslă1 cf bg весля, srb veslati] 1 vi A mânui vâslele1 în apă, pentru a manevra sau a face să înainteze o ambarcație Si: a lopăta, (spt) a canota, a rama, (reg) a săpa, a vâslui. 2 vi (Îvr; fig) A se opune. 3 vt (Îvr) A manevra o corabie folosind vâslele1. 4 vt (Într-o poezie populară) A trece înot. 5 vi (Înv; adesea cu determinări locale) A se deplasa plutind pe apă Si: a naviga, a pluti.

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.

A VÂSLÍ ~ésc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă

vîsli vb. IV. intr. 1 A manevra vîslele în apă, pentru a pune în mișcare și a face să înainteze o ambarcațiune. Făt-Frumos se sui-n luntre și, vîslind, ajunse pînă la scările de marmură ale palatului (EMIN.) ♦ Analog. Vîslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral (BACOV.). 2 (înv) A se deplasa plutind pe apă; a pluti, a naviga. Vîslind spre Italie..., s-au abătut (CANT.). • prez.ind. -esc /vîslă1 + -i; cf. bg. весля, srb. vesliti.

VÎNSLÍ vb. IV v. vîsli.

VÎRSLÍ vb. IV v. vîsli.

VÎSLÁ vb. I v. vîsli.

VÎSLÍ, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, făcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. – Variante: vîslá (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.

văslì v. a mâna corabia cu vâsle.

vî́nslă, vînslésc, vînsléz, V. vîsl-.

vîslésc v. tr. (d. vîslă 1 saŭ ceh. sîrb. veslati, a vîsli). Trag la lopețĭ, mișc vîslele ca să înainteze luntrea. – Vechĭ vînslesc și vînslez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă

vâslí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâsleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂSLÍ vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

VÎSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

Intrare: vâsli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsli
  • vâslire
  • vâslit
  • vâslitu‑
  • vâslind
  • vâslindu‑
 singular plural
  • vâslește
  • vâsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslesc
 (să)
  • vâslesc
  • vâsleam
  • vâslii
  • vâslisem
a II-a (tu)
  • vâslești
 (să)
  • vâslești
  • vâsleai
  • vâsliși
  • vâsliseși
a III-a (el, ea)
  • vâslește
 (să)
  • vâslească
  • vâslea
  • vâsli
  • vâslise
plural I (noi)
  • vâslim
 (să)
  • vâslim
  • vâsleam
  • vâslirăm
  • vâsliserăm
  • vâslisem
a II-a (voi)
  • vâsliți
 (să)
  • vâsliți
  • vâsleați
  • vâslirăți
  • vâsliserăți
  • vâsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslesc
 (să)
  • vâslească
  • vâsleau
  • vâsliră
  • vâsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânsli
  • vânslire
  • vânslit
  • vânslitu‑
  • vânslind
  • vânslindu‑
 singular plural
  • vânslește
  • vânsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânslesc
 (să)
  • vânslesc
  • vânsleam
  • vânslii
  • vânslisem
a II-a (tu)
  • vânslești
 (să)
  • vânslești
  • vânsleai
  • vânsliși
  • vânsliseși
a III-a (el, ea)
  • vânslește
 (să)
  • vânslească
  • vânslea
  • vânsli
  • vânslise
plural I (noi)
  • vânslim
 (să)
  • vânslim
  • vânsleam
  • vânslirăm
  • vânsliserăm
  • vânslisem
a II-a (voi)
  • vânsliți
 (să)
  • vânsliți
  • vânsleați
  • vânslirăți
  • vânsliserăți
  • vânsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânslesc
 (să)
  • vânslească
  • vânsleau
  • vânsliră
  • vânsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsli
  • vârslire
  • vârslit
  • vârslitu‑
  • vârslind
  • vârslindu‑
 singular plural
  • vârslește
  • vârsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârslesc
 (să)
  • vârslesc
  • vârsleam
  • vârslii
  • vârslisem
a II-a (tu)
  • vârslești
 (să)
  • vârslești
  • vârsleai
  • vârsliși
  • vârsliseși
a III-a (el, ea)
  • vârslește
 (să)
  • vârslească
  • vârslea
  • vârsli
  • vârslise
plural I (noi)
  • vârslim
 (să)
  • vârslim
  • vârsleam
  • vârslirăm
  • vârsliserăm
  • vârslisem
a II-a (voi)
  • vârsliți
 (să)
  • vârsliți
  • vârsleați
  • vârslirăți
  • vârsliserăți
  • vârsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârslesc
 (să)
  • vârslească
  • vârsleau
  • vârsliră
  • vârsliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsla
  • vâslare
  • vâslat
  • vâslatu‑
  • vâslând
  • vâslându‑
 singular plural
  • vâslează
  • vâslați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslez
 (să)
  • vâslez
  • vâslam
  • vâslai
  • vâslasem
a II-a (tu)
  • vâslezi
 (să)
  • vâslezi
  • vâslai
  • vâslași
  • vâslaseși
a III-a (el, ea)
  • vâslează
 (să)
  • vâsleze
  • vâsla
  • vâslă
  • vâslase
plural I (noi)
  • vâslăm
 (să)
  • vâslăm
  • vâslam
  • vâslarăm
  • vâslaserăm
  • vâslasem
a II-a (voi)
  • vâslați
 (să)
  • vâslați
  • vâslați
  • vâslarăți
  • vâslaserăți
  • vâslaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslează
 (să)
  • vâsleze
  • vâslau
  • vâslară
  • vâslaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâsli, vâslescverb

  • 1. A mânui vâslele (1.) în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: lopăta
    • format_quote Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. DLRLC
    • format_quote Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
    • format_quote rar Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. DLRLC
    • format_quote poetic Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.