VẤRSTĂ², vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta.

vârstă³ sf vz verstă

vârstă¹ sf [At: CORESI, EV. 35 / V: (pop) vrâs~, (reg) ~te, vâstră, vrâste, vrâstră / Pl: ~te / E: vsl връста] 1 Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un moment din viața ei Si: etate (1), (îrg) timp, (înv) crescut¹ (41), vreme (50). 2 Numărul de ani (luni, zile) prin care se exprimă vârsta (1) Si: etate (2), (îrg) timp, (înv) crescut¹. 3 (Îs) Președinte de ~ Președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. 4 (Îs) Decan de ~ Titlu dat persoanei care a împlinit numărul cel mai mare de ani sau care are vechimea cea mai mare în funcție în anumite corpuri constituite (asociații, colegii, instituții parlamentare etc.). 5 (Pgn; îas) Persoană care a împlinit numărul cel mai mare de ani într-o anumită comunitate. 6 (Îla) De aceeași ~ (cu ...) sau de-o ~ (cu ...), de ~ta (cuiva), (înv) într-o ~, (reg) o vrâstă Care are același număr de ani (sau de luni, de zile) (cu ...). 7 (Îla) Fără ~ Care are un număr de ani greu de determinat. 8 (Fig; îas) Nemuritor. 9 (Pan) Vechime (3). 10 (Spc) Număr de ani împliniți în funcție de care o persoană poate fi considerată aptă pentru ceva, în funcție de care se acordă anumite drepturi (civile, politice etc.). 11 (Înv; d. oameni; îla) Fără (sau nu) de ~ Minor. 12 (Îrg; d. oameni; îla) De (sau în ~ ) Care prin numărul anilor împliniți poate fi considerat apt pentru ceva. 13 (Spc; d. oameni; îal) Major. 14 (D. oameni; îla) În (sau, îrg, de) ~ sau (înv) în toată ~ Matur¹. 15 (Spc; d. oameni; îal) Bătrân (8). 16 (D. oameni; îla) Mai în (sau, înv, de) ~ Care a împlinit un număr mai mare de ani (decât altcineva). 17 (D. oameni; îal) Care aparține unei generații trecute de anii tinereții. 18 (Înv; îe) A veni la măsura ~tei sau a sosi (ori a aduce) la măsură de ~, a fi de măsura ~tei A depăși (sau a face să depășească) perioada adolescenței, devenind matur¹. 19 (Înv; îe) A avea ~ A fi matur¹. 20 Spor de ani trăiți (considerat ca factor al evoluției biologice). 21 (Îlav) (O dată) cu ~ta Pe măsura cumulării anilor trăiți. 22 Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. 23 (Îs) ~ta critică Fiecare dintre perioadele de tranziție ale vieții omenești, corespunzătoare mai ales apariției sau încetării funcțiilor sexuale, caracterizate prin procese fiziologice și psihice complexe. 24 (Îs) ~ta a treia Perioadă a vieții omenești, care corespunde bătrâneții și care începe după pensionare. 25 (D. oameni; îla) Între două ~te Care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 26 (Înv; fig; îs) Floarea ~tei Tinerețe. 27-28 (Îljv) În floarea (sau, înv, în primăvara) ~tei (Care se află) în plină tinerețe. 29-30 (Îljv) În (toată) puterea ~tei sau (înv) în ~ta puterii, (reg) în ~ta vieții (Care se află) la etatea deplinelor capacități fizice (și intelectuale). 31-32 (Pex; îal) (Care este) în plină vigoare (1). 33 (Îvr) Statură. 34 Perioadă de timp în care societatea omenească are anumite trăsături caracteristice Si: epocă (1). 35 (Înv; îs) ~ta de mijloc Evul Mediu. 36 (Îs) ~ta de aur Perioadă (mitică) de înflorire și strălucire a vieții materiale și spirituale. 37 (Fig; îas) Perioada cea mai fericită, cea mai prosperă din viața cuiva. 38 (Îvr; îs) ~ de vreme Perioadă de timp. 39 (Șîs ~ geologică) Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. 40 (Ast; îs) ~ta lunii Numărul de zile trecute de la faza de lună nouă.

vârstă² sf [At: (a. 1770) ARHIVA, R. I. 344/13 / V: (pop) vrâs~ (Pl și: vrâște), (reg) ~tră, vâstră, vrâstră, zvârtă / Pl: ~te / E: srb vrsta] 1 (Reg) Vargă (34). 2 (Ban; Trs; mpl) Vopsea (vegetală). 3 (Ban; îf vrâstă) Fire de lână (colorată) sau de bumbac, cu care se brodează diferite obiecte de îmbrăcăminte. 4 (Olt) Jurubiță (de lână, de bumbac etc.). 5 (Mol; Buc; îf vrâstă) Fiecare dintre cercurile concentrice din trunchiul unui copac, care marchează anii de viață ai acestuia. 6 (Reg) Cută (la haină). 7 (Reg) Încrețitură pe piele Si: rid. 8 (Reg) Crestătură alungită și îngustă făcută în piatra alergătoare a morii. 9 (Ban; Trs) Rând (de pomi, de porumb etc.). 10 (Trs) Mănunchi (de flori) Si: (înv) vârstătură (1). 11 (Trs) Podoabă (constând într-un mănunchi de flori, de pene etc.) care se poartă mai ales la pălărie Si: (înv) vârstătură (2) Vz munună, pană¹, struț. 12 (Reg; pex; îf vâstră) Moț de pene (de pe capul unor păsări). 13 (Olt) Șuviță de păr. 14 (Reg; îc) ~ta-miresii Plantă nedefinită mai îndeaproape.

VẤRSTĂ², vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din scr. vrsta.

VÂRSTĂ² ~e f. reg. Fâșie îngustă de altă culoare (decât fondul); vârcă; dungă. /< sb. vrsta

vrâstă¹ sf vz vârstă¹

vrâstă² sf vz vârstă²

vîrstă² s.f. (reg.) 1 Dungă, bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă din dungi de altă culoare. Femei și fete cu cațaveici de vulpe și cu fuste de lînă, dungate cu vrîste galbene și roșe (SADOV.). 2 Mănunchi, buchet de flori. Ne încărcaserăm jur împrejur pălăriile cu vîrste făcute din preafrumoasele flori (TURC.). • pl. -e. și vrîstă s.f. /<srb. vrsta.

VÎ́RSTĂ², vîrste, s. f. (Regional; și în forma vrîstă) Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.). Cînd apoi a luat mînile de pe obraji, urmele degetelor îi rămîn pe față ca niște vrîste vineții. SLAVICI, la TDRG. [Bîtlanul are] o vîrstă de pene, care începe de la ochi și se prelungește pînă la partea inferioară a grumazului. MARIAN, O. II 335. Vezi bădița cum se poartă, Anteriu cu vrîstă lată Și cu pălăria naltă. SEVASTOS, C. 181. ◊ Fig. Începu, arătînd spre o vrîstă de nori ce se vedea înspre apus. SLAVICI, N. I 68. 2. Mănunchi de flori; buchet. Culegea la flori domnești, Culegea, vîrstă-și punea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. (în forma vîrstră) N-ai casă, nici moșie, Numa vîrstră-n pălărie. BIBICESCU, P. P. 68. – Variante: vrîstă, vîrstră s. f.

VÎ́RSTRĂ s. f. v. vîrstă².

VRÎ́STĂ² s. f. v. vîrstă².

VÎRSTĂ s. f. v. verstă.

vrâstă f. Mold. 1. vârstă; 2. dungă, fășie: o vrâstă de nori. [V. vârstă].

vî́rstă (vest) și vrî́stă (est) f., pl. e (vsl. vrŭsta, vrŭstŭ, sîrb. vrsta, etate; rus. verstá, verstă). 1. Etate, durata vĭețiĭ, timp trăit: vîrsta omuluĭ cuprinde copilăria, tinereța, bărbăția și bătrîneța. 2. Epocă a vĭețiĭ omuluĭ, a animalelor saŭ a lumiĭ: Matusalem a murit la vîrsta de 969 de anĭ (Biblia). A fi în vîrstă, a fi destul de bătrîn. A fi de vîrstă (Vechĭ), a fi de vîrsta cuvenită (de ex., major). Între doŭă vîrste, între tinereță și bătrîneță. Cele patru vîrste ale lumiĭ (de aur, de argint, de aramă, de fer), epoce legendare în timpu cărora se crede că oameniĭ aŭ fost din ce în ce maĭ răĭ șĭ maĭ nefericițĭ. Vîrsta de peatră, de bronz și de fer, treĭ epoce preistorice în care oameniĭ aŭ întrebuințat unelte de peatră, apoĭ de bronz și apoĭ de fer. 3. Dungă, vargă, linie (pe o suprafață): o pînză albă cu vîrste negre. 4. Trans. Pop. (și vîstră și zvîrtă). Buchet: vîrstă de florĭ. – În Olt. și vîrste, f. fără pl.

vấrstă² / vrấstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. vấrstei / vrấstei; pl. vấrste / vrấste

vârstă (dungă, buchet) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste

vârstă, -te.

vrấstă v. vấrstă²

vîrstă

VÂRSTĂ s. v. brâu, buchet, dungă, linie, mănunchi, șuviță, vargă, vechime.

vîrstă s. v. BRÎU. BUCHET. DUNGĂ. LINIE. MĂNUNCHI. ȘUVIȚĂ. VARGĂ. VECHIME.

vîrstă (-te), s. f. – 1. Etate. – 2. Dungă, fîșie. – 3. Smoc, cosiță. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrîstă. Mr. vîrstă, vrîstă, megl. vrăstă. Sl. vrŭsta, vrŭstŭ (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrăstĭ „etate”, slov. vèrsta „linie”. – Der. vîrsta (var. vrîsta), vb. (a dunga; a împestrița, a asemui); vîrstnic (var. vrîs(t)nic), adj. (adult, matur; înv., de aceeași etate); vîrstnicie (var. vrîstnicie), s. f. (vîrsta de adult); învrîsta, vb. (a dunga; a alterna; a varia).

vấrstă, vârste, (vrâstă), s.f. – (reg.) Dungă, linie, vargă. În trecut, cergile de lână erau țesute „în vârste”, adică în negru și alb, cromatică simplă, oferită de culoarea naturală a lânii (Caia, 2002: 45). ♦ (onom.) Vârsta, veche familie românească din Vadu Izei. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. Nume de familie (116 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. vrsta (Scriban, DEX, MDA).

vấrstă, -e, (vrâstă), s.f. – Dungă, linie, vargă. În trecut, cergile de lână erau țesute „în vârste”, adică în negru și alb, cromatică simplă, oferită de culoarea naturală a lânii (Caia 2002: 45). Vârsta, veche familie românească din Vadu Izei. – Din sl. vrǔsta (Cihac cf. DER).

vrấstă, s.f. – v. vârstă („dungă”).

vrấstă, s.f. – v. vârstă.