opțiuni
  • info

13 definiții pentru vârfușor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRFUȘÓR, vârfușoare, s. n. Vârfuleț. [Var.: vârfșór s. n.] – Vârf + suf. -ușor.

VÂRFUȘÓR, vârfușoare, s. n. Vârfuleț. [Var.: vârfșór s. n.] – Vârf + suf. -ușor.

vârfușor sn [At: CAZIMIR, GR. 115 / V: (pop) ~fș~, ~rvu~, (reg) sfârșor sm, ~rșor, vâlș~ sn / Pl: ~oare / E: vârf + -ușor] 1-2 (Pop; șhp) Vârf (1) (mic) de munte Si: (pop) vârfuț (1-2), (reg) vârșel. 3-4 (Pop; șhp) Vârf (19) (mic) de plantă Si: (pop) vârfuleț (1-2), (pop) vârfurel (1-2), (pop) vârfuț (3-4). 5-8 (Șhp) Vârf (45-46) (mic) al unui obiect Si: vârfuleț (3-6). 9-10 (Șhp) Vârf (63) (mic) al limbii, al degetului etc.

VÂRFȘÓR s. f. v. vârfușor.

vârfșor sn vz vârfușor

vîrfșor s.n. v. vîrfușor.

vîrfușor s.n. Vîrfuleț. • pl. -oare. și vîrfșor s.n. /vîrf + -ușor.

VÂRFȘÓR s. n. v. vârfușor.

VÎRFȘÓR s. n. v. vîrfușor.

VÎRFUȘÓR, vîrfușoare, s. n. Vîrfuleț. Într-un vîrfușor de pai Joacă oastea unui crai (Maiul). GOROVEI, C. 217. (În forma vîrfșor) Brad încetinat, De unde-ai tunat Din vîrfșor de munte, De la flori mai multe. MARIAN, Î. 101. La vîrfșor de nouă meri, Ardu-mi nouă lumînări. TEODORESCU, P. P. 30. – Variantă: vîrfșór s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vârfușór s. n., pl. vârfușoáre

vârfușór s. n., pl. vârfușoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂRFUȘÓR s. v. vârfuleț.

VÎRFUȘOR s. (GEOGR.) pisculeț, piscușor, vîrfuleț, (reg.) piscotei.

Intrare: vârfușor
vârfușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfușor
  • vârfușorul
  • vârfușoru‑
plural
  • vârfușoare
  • vârfușoarele
genitiv-dativ singular
  • vârfușor
  • vârfușorului
plural
  • vârfușoare
  • vârfușoarelor
vocativ singular —
plural —
vârfșor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfșor
  • vârfșorul
  • vârfșoru‑
plural
  • vârfșoare
  • vârfșoarele
genitiv-dativ singular
  • vârfșor
  • vârfșorului
plural
  • vârfșoare
  • vârfșoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârfușor, vârfușoaresubstantiv neutru

  • 1. Piscotei, pisculeț, piscușor, vârfuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: piscotei pisculeț piscușor vârfuleț
    • format_quote Într-un vîrfușor de pai Joacă oastea unui crai (Maiul). GOROVEI, C. 217. DLRLC
    • format_quote Brad încetinat, De unde-ai tunat Din vîrfșor de munte, De la flori mai multe. MARIAN, Î. 101. DLRLC
    • format_quote La vîrfșor de nouă meri, Ardu-mi nouă lumînări. TEODORESCU, P. P. 30. DLRLC
etimologie:
  • Vârf + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.