opțiuni
  • info

8 definiții pentru vârfuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț.

VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț.

vârfuleț sn [At: PANN, Ș. II, 45/4 / Pl: ~e / E: vârf + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Vârfușor (3-4). 3-6 (Șhp) Vârfușor (5-8).

vîrfuleț s.n. Dim. al lui vîrf; capăt, extremitate (mică); vîrfuț, vîrfușor. • pl. -e. /vîrf + -uleț.

VÎRFULÉȚ, vîrfulețe, s. n. Diminutiv al lui vîrf; capăt, extremitate. Am o nuia, înconjurai lumea cu ea, Și mai rămase-un vîrfuleț Și făcui și un coteț (Gîndul). GOROVEI, C. 170.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe

vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂRFULÉȚ s. (GEOGR.) pisculeț, piscușor, vârfușor, (reg.) piscotei.

VÎRFULEȚ s. (GEOGR.) pisculeț, piscușor, vîrfușor, (reg.) piscotei.

Intrare: vârfuleț
vârfuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfuleț
  • vârfulețul
  • vârfulețu‑
plural
  • vârfulețe
  • vârfulețele
genitiv-dativ singular
  • vârfuleț
  • vârfulețului
plural
  • vârfulețe
  • vârfulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârfuleț, vârfulețesubstantiv neutru

etimologie:
  • Vârf + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.