10 definitzii pentru vremelnicesc
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
VREMELNICÉSC EÁSCA vremelniceshti adj. (Inv.) Vremelnic. Vremelnic + suf. esc.
vremelnicesc ~ceasca a [At: (a. 1814) TDRG / Pl: ~eshti / E: vremelnic + esc] (Inv) Vremelnic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
VREMELNICÉSC EÁSCA vremelniceshti adj. (Inv. shi arh.) Vremelnic. Vremelnic + suf. esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
VREMELNICÉSC EÁSCA vremelniceshti adj. (Invechit shi arhaizant) Vremelnic. Pe urma deasupra ministerului am facut in locul domnitorului un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU O. II 322.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
vremelnic ~a a [At: (a. 1648) NASTUREL GCR I 131 ap. TDRG / Pl: ~ici ~ice / E: vreme + elnic] 1 De scurta durata Si: efemer (3) temporar trecator (inv)vremelnicesc. 2 Instabil. 3 (Spc) Care are o viatza efemera (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
vremélnic a adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu ic). Temporar pe citva timp. Adv. A trait vremelnic in strainatate. Maĭ rar shi icesc (adj.)
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
vremelnicésc (inv.) adj. m. f. vremelniceásca; pl. m. shi f. vremelnicéshti
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
vremelnicésc adj. m. f. vremelniceásca; pl. m. shi f. vremelnicéshti
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
VREMELNICÉSC adj. v. efemer pieritor provizoriu schimbator temporar trecator vremelnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
vremelnicesc adj.v. EFEMER. PIERITOR. PROVIZORIU. SCHIMBATOR. TEMPORAR. TRECATOR. VREMELNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A83) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vremelnicesc, vremelniceascaadjectiv
- 1. Vremelnic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vremelnic
- Pe urma deasupra ministerului am facut in locul domnitorului un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU O. II 322. DLRLC
-
etimologie:
- Vremelnic + sufix esc. DEX '98 DEX '09