10 definiții pentru vremelnicesc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Înv.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.
vremelnicesc, ~cească a [At: (a. 1814) TDRG / Pl: ~ești / E: vremelnic + -esc] (Înv) Vremelnic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Înv. și arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Învechit și arhaizant) Vremelnic. Pe urmă, deasupra ministerului am făcut, în locul domnitorului, un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU, O. II 322.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vremelnic, ~ă a [At: (a. 1648) NĂSTUREL, GCR I, 131, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vreme + -elnic] 1 De scurtă durată Si: efemer (3), temporar, trecător, (înv)vremelnicesc. 2 Instabil. 3 (Spc) Care are o viață efemeră (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vremelnicésc (înv.) adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vremelnicésc adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VREMELNICÉSC adj. v. efemer, pieritor, provizoriu, schimbator, temporar, trecător, vremelnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vremelnicesc adj.v. EFEMER. PIERITOR. PROVIZORIU. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A83) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vremelnicesc, vremelniceascăadjectiv
- 1. Vremelnic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vremelnic
- Pe urmă, deasupra ministerului am făcut, în locul domnitorului, un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU, O. II 322. DLRLC
-
etimologie:
- Vremelnic + sufix -esc. DEX '98 DEX '09