14 definitzii pentru vreasc
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
VREÁSC vreascuri s. n. Creanga ramura uscata shi desprinsa de pe copac. [Var.: vréscur s. n.] Din sl. chvrastŭ.
vreasc sn [At: MARDARIE L. 2762/18 / V: (rar) vrescur (irg) hreasc rasc vrasc vrascura sf (reg) hereascuri snp hleshc (Pl: hleshcuri) hreast hreshc (Pl: hreshcuri) hresht vleasc vrasca (Pl: vrashti vrashti) vreasca sf vreashc / Pl: ~uri / E: vsl хврастъ] 1 (Mpl) Creanga subtzire uscata (desprinsa din copac folosita la aprinderea focului) Si: gatej uscatura (reg) osac. 2 (Trs) Ingramadire de lemne crengi vreascuri (1) etc. aduse de apa (pe malul unui rau). 3 (Reg; if vrasca vreasca) Nuia verde. 4 (Trs; if hreast) Maracinish.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
VREASC vreascuri s. n. Creanga ramura uscata shi desprinsa de pe copac. [Var.: vréscur s. n.] Din sl. chvrastŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
VREASC vreascuri s. n. (Mai ales la pl.) Ramura sau creanga subtzire uscata desprinsa de copac (cu care se aprinde focul). V. gatej. Aprindeatzi focuri de vreascuri stateatzi la poveshti in lumina rumanape cind piedicile cailor sunau sec in tacerea cimpiilor. SADOVEANU O. VI 50. La gardul cu vreascurile rupte... mam oprit cu rasuflarea taiata. C. PETRESCU S. 11. Pe vatra veche ard Pocnind din vremen vreme Trei vreascuri rupte dintrun gard. COSHBUC P. I 191. Varianta: (rar) vréscur (EMINESCU L. P. 131) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
VREASC ~uri n. Creanga subtzire shi uscata cazuta din copac; uscatura; daramatura. /<sl. hvrastu
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
vreasc n. pl. craci uscate: vreascuri de aprins focul. [Slav. HRASTŬ ramuri].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
vreasc shi (vechĭ) hreasc (ea dift.) n. pl. urĭ (vsl. hvrastŭ hrastu vreasc hvrastiĭe vreascurĭ; bg. hrast copacel fraste vreascurĭ; sirb. [h]rast stejar. E ruda cu it. foresta padure. V. vrasca hirshag). Pl. Ramurĭ uscate gateje de aprins focu. SHi ráscote (pl.) in vest shi [v]rascurĭ in Trans. shi hresht[ĭ]urĭ in nord. Pe alocurĭ shi hreast.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
VRÉSCUR s. n. v. vreasc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
VRÉSCUR s. n. v. vreasc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
VRÉSCUR s. n. v. vreasc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
vrescur sn vz vreasc
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
vreasc s. n. pl. vreáscuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
vreasc s. n. pl. vreáscuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
VREASC s. (mai ales la pl.) gatej surcea surcica uscatura (inv. shi reg.) tarsh (reg.) rancota rascota (prin Bucov.) clenci (prin Transilv.) habadic pogmete (pl.) (prin Munt.) raburi (pl.) (prin Bucov.) selnitza (prin Transilv.) sfargaci (Ban.) siba (inv.) shormant. (Face focul cu nishte ~uri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
VREASC s. (mai ales la pl.) gatej surcea surcica uscatura (inv. shi reg.) tirsh (reg.) rancota rascota (prin Bucov.) clenci (prin Transilv.) habadic pogmete (pl.) (prin Munt.) raburi (pl.) (prin Bucov.) selnitza (prin Transilv.) sfargaci (Ban.) shiba (inv.) shormint. (Face focul cu nishte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vreásc (curi) s. n. Creanga ramura uscata. Var. vrasc hrasc hreast. Mr. vreashturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin) cf. sb. slov. hrast mag. haraszt (Gáldi Dict. 137). Der. vrescuros adj. (ramuros).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vreasc, vreascurisubstantiv neutru
- 1. Creanga ramura uscata shi desprinsa de pe copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: daramatura uscatura diminutive: vrescurel
- Aprindeatzi focuri de vreascuri stateatzi la poveshti in lumina rumana pe cind piedicile cailor sunau sec in tacerea cimpiilor. SADOVEANU O. VI 50. DLRLC
- La gardul cu vreascurile rupte... mam oprit cu rasuflarea taiata. C. PETRESCU S. 11. DLRLC
- Pe vatra veche ard Pocnind din vremen vreme Trei vreascuri rupte dintrun gard. COSHBUC P. I 191. DLRLC
-
etimologie:
- chvrastŭ DEX '09 DEX '98 NODEX