VREASC vreascuri s. n. (Mai ales la pl.) Ramura sau creanga subtzire uscata desprinsa de copac (cu care se aprinde focul). V. gatej. Aprindeatzi focuri de vreascuri stateatzi la poveshti in lumina rumanape cind piedicile cailor sunau sec in tacerea cimpiilor. SADOVEANU O. VI 50. La gardul cu vreascurile rupte... mam oprit cu rasuflarea taiata. C. PETRESCU S. 11. Pe vatra veche ard Pocnind din vremen vreme Trei vreascuri rupte dintrun gard. COSHBUC P. I 191. Varianta: (rar) vréscur (EMINESCU L. P. 131) s. n.