9 definiții pentru vomisment
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOMISMÉNT, vomismente, s. n. Vomitare, vomă. – Din fr. vomissement.
VOMISMÉNT, vomismente, s. n. Vomitare, vomă. – Din fr. vomissement.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vomisment sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr vomissement] 1-2 Vomă (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vomisment s.n. 1 Vomă. 2 Materiile vomate. • pl. -e. /<fr. vomissement.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOMISMÉNT s.n. Acțiunea de a voma; vomitare, vomă. [< fr. vomissement].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOMISMÉNT s. n. materiile vomate; vomă. (< fr. vomissement)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vomismént s. n., pl. vomisménte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vomismént s. n., pl. vomisménte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOMISMÉNT s. v. debordare, vărsare, vomare, vomă, vomitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vomisment s. v. DEBORDARE. VĂRSARE. VOMARE. VOMĂ. VOMITARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vomisment, vomismentesubstantiv neutru
etimologie:
- vomissement DEX '09 DEX '98 DN