9 definitzii pentru vomare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
VOMÁRE vomari s. f. Faptul de a voma. V. voma.
VOMÁRE vomari s. f. Faptul de a voma. V. voma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
vomare sf [At: BR (1829) II 532/4 / V: ~mire / Pl: ~mari / E: voma] Voma (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
vomare s.f. Faptul de a voma. • pl. ari. /v. voma.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
VOMÁRE s. f. Faptul de a voma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
VOMÁRE s.f. Vomitare. [< voma].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
vomáre s. f. g.d. art. vomắrii; pl. vomắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
vomáre s. f. g.d. art. vomarii; pl. vomari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
VOMÁRE s. v. vomitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
VOMARE s. (MED.) 1. debordare varsare voma vomitare (livr.) vomisment (pop.) borire borit. (~ de rau de avion.) 2. varsatura voma (pop.) boritura. (~i repetate din cauza indigestiei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vomare, vomarisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a voma. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: vomitare
etimologie:
- voma DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.