vlagă¹ sfs [At: CORESI, EV. 350 / E: vsl влага cf srb vlaga, bg влага] 1 Capacitate fizică sau morală de a depune un efort, de a realiza ceva Si: energie (2), putere, (îrg) vlavie (1), (reg) mamor, vlastă (2) Vz vigoare (1). 2-3 (Îljv) Fără ~ (Care este) fără energie (2).

vlagă² sf vz blagă

vlagă s.f. Putere, forță (fizică, morală, intelectuală);vigoare; (înv.) vlavie. Te turbura năluca trecînd, ți-era urît Ca unui fără vlagă oștean posomorît (ARGH.). ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de vlagă v. stoarce. ◊ Analog. Oamenii arătau la soare firavi, ca mugurii fără vlagă (PAPAD.). ◊ Ext. Capul rotund și mic, ca de miel slăbănog, se răsucea pe un gît fără vlagă (VOIC.). ◊ Fig. O idee..., dacă ar fi fost tratată cu mai multă vlagă artistică, putea căpăta chiar măreție (PER.). • /<sl. veche влага.

VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare. Zmeul ia pe Făt în brațe și cu cel din urmă-avînt, încordîndu-și toată vlaga, îi făcu-n văzduhuri vînt. EFTIMIU, Î. 120. [Calului] parcă îi veni din nou vlaga tinereții, ridică în sus capul, se uită la stăpînul lui. GÎRLEANU, L. 34.

VLÁGĂ f. 1) Cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu; umezeală. 2) fig. Forță fizică; vigoare; putere; tărie. /<sl. vlaga

vlagă f. 1. sevă; 2. putere, energie: n’are vlagă în el AL. [Slav. VLAGA, suc].

vlágă f., pl. ăgĭ (vsl. vlaga, umezeală, suc, adică „sevă, vigoare”; sîrb. bg. vlaga). Vigoare, energie: om cu vlagă (V. snagă). Fig. Bogăție.

vlágă s. f.

vlágă s. f.

VLÁGĂ s. v. energie.

VLÁGĂ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

VLAGĂ s. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, virtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.)

vlagă s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

Vlagă ≠ moleșeală

vlágă s. f. – Robustețe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s. m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s. n. (burniță); vlăgos, adj. (viguros), înv.

TELUM IMBELLE SINE ICTU CONIECIT (lat.) aruncă lancea nevolnică fără vlagă – Vergiliu, „Eneida”, II, 544. Lancea aruncată de bătrânul rege Priam împotriva lui Pirus. Lovitură slabă, care nu-și atinge ținta.